Cine nu a citit „Castelul din Carpati” (Le Château des Carpathes) scris de Jules Verne? Eh, desi Castelul din Carpati pare doar o poveste julverniana, in realitate acest castel exista si este in Romania, sau mai exact la poalele Muntilor Retezat, istoria lui find cel putin la fel de interesanta si fabuloasa ca si zona in care de’a lungul vremii a fost paznicul redutabil al unei importante trecatorii din Muntii Retezat.
Asadar, aceasta cronica de calatorie incepe la poalele muntelui Retezat, un tinut de vis si poveste, unde legendele au luat nastere si chip uneori in mintea si ochii unora. Un tinut in care basmele si realitatea se imbina intr-un mod armonios, insa din pacate mult prea putine cunoscut si apreciat.
Odata ajuns acolo, aflu ca numele adevarat al acestui castel care este mai degraba o cetate este Cetatea (de) Colt, si din fotografii o sa va da-ti usor seama de ce anume se numeste asa.
In vecinatatea acestei cetati care strajuieste intrarea in valea Riusorului, primul obiectiv deosebit de interesant este reprezentat de catre Manastirea Colt care are o bisericuta construita pe la 1310, care a zacut in paragina de la 1600 incoace, mai exact dupa preluarea puterii de catre imperiul austro-ungar, si din care nu a mai ramas mare lucru, pana in urma cu vreo 40 de ani cand bisericuta a fost reconstruita in mare parte de catre locuitorii zonei in urma unui efort titanic, in momentul de fata fiind in conditii decente de slujire, duminica tinandu-se slujbe acolo. Mai este mult de lucru la ea ptr a o aduce la ceea ce era odata, insa este admirabil ca reconstructia a pastrat originalul in stil romanic.
Custodele bisericutiei s-a dovedit un om extrem de primitor si care ne-a lasat atat sa fotografiem interiorul cat a fost si foarte darnic in oferirea de informatii. Pe aceasta cale doresc sa ii multumesc ptr deschiderea aratata, desi probabil nu va intra niciodata pe internet si nici interesat nu va fi, inconjurat fiind de linistea paradisului care il inconjoara.
Dar sa lasam povestile sa sa incerc sa va arat atat cat au putut surprinde niste fotografii, cu regretul ca nu va pot oferii si starea de bine care o simti acolo, fotografiile fiind capabile sa va arate doar mica parte din grandoarea la care esti martor cand esti acolo …
Pictura s-a deteriorat iremediabil in mica bisericuta deoarece o lunga perioada de timp nu a mai avut acoperis decat in zona altarului, acolo pastrandu-se si o mica parte a vechilor picturi, din care am surprins atat cat am putut.
Am fost impresionati profund de acest loc, atat de povestea lui cat si de binecuvantarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu ca sa vedem aceste locuri extraordinare.
De aici am plecat inspre ceea cea a mai ramas din Cetatea Colt, care in ciuda faptului ca era in ruine, inca se ridica semeata pe un colt de stanca, de unde ii vine si numele. Ce vedeti in fotografie este facut folosind zoom-ul 10X al aparatului meu foto, va garatez ca nu era in nici un caz atat de aproape.
Mi-am luat inima in dinti, si am luat-o in sus pe cararea care ducea la vechea cetate. Ptr Flavius … om al muntelui drumul a fost floare la ureche, insa ptr mine marturisesc ca a fost o mica provocare si am cam injurat tot drumul ;D
Istoricii si arheologii sustin ca ar fi vorba de o cetate de refugiu a familia Candea, personalitati de vaza a tarii hategului din sec. 12-14, dar s-ar putea ca cetatea sa fi fost ridicata pe ruinele alteia mai vechi, dacice. Cercetari arheologice serioase nu s-au executat, dar odata cu acestea ar putea sa iasa la iveala foarte multe lucruri interesante.
Cetatea se presupune ca ar fi fost ridicata in jurul anului 1280 … ei bine, din cetate s-au mai pastrat doar niste ruine, insa care sunt parte din istoria noastra ca neam pe aceste pamanturi. Marele pacat este ca nu se acorda nici un interes in promovarea acestor locuri, si nici in prezenravrea lor ptr urmasii nostrii, aflandu-se intr-o stare de degradare permanenta …
Dar mai bine sa va arat niste fotografii pe care le-am facut dupa ceea ce ptr mine a fost o „urcare eroica” 
Ruinele sunt cu adevarat impresionante, insa ceea ce impresioneaza si te face sa te simti mai aproape de Dumnezeu, este privelistea pe care o ai, si care este cu adevarat una care ptr cateva clipe iti opreste respiratia ! Este ceva divin, si cu regret va spun ca fotografiile nu pot sa va dezvaluie nici macar 10% din ceea ce iti este dat sa vezi si sa traiesti cand ajungi acolo sus …
Enjoy …
Bisericuta Manastirii Colt, vazuta de acolo de sus
De aici am facut o scurta oprire pe malul lacului Rausor, unul dintre cele 3 lacuri de acumulare care se afla la poalele muntilor Retezat …
Inchei prin a spune doar ca am avut o zi superba, ptr care ii multumesc lui Dumnezeu! 
Nu te-a ajutat Dumnezeu sa prinzi o vreme mai calduroasa. Ai prins ceva nori in pozele alea.
Era dimineata binisor, pe la 9 coboram deja!
Ptr Flavius … om al muntelui drumul a fost floare la ureche, insa ptr mine marturisesc ca a fost o mica provocare si am cam injurat tot drumul ;D :)) Mai fără pită flăcăi, mai fără pită !
D’aia lichida zici tu?!
No ziua faina nenea Ice, asta cam asa a fost, pe vremea aia
, drumul fain pana la cetate, ceva de urcat prin padurea aia si cum nici cararea nu ii foarte umblata cam ai de tras un pic, dar na, a meritat efortul cu toti sfintii pe care iai coborat si urcat :)))))). Ma bucur ca ti-a placut iesirea de atunci, uite ce poze faine au iesit, numai bine si sa ne revedem cu bine 
Da, mai Flavius mai … Doamne ajuta cu sanatate si sa ne revedem cu bine, eventual mai dam o tura pe acolo, dar asa, mai pe la baza cetatii!
Într-adevăr, Jules Verne a adus notorietate acestui loc prin opera sa „Castelul din Carpați,” dar este minunat să vezi că această poveste nu este doar ficțiune, ci are rădăcini în realitatea istorică și geografică a României.
Descrierea ta a locurilor de la poalele Munților Retezat și a Cetății Colt ne poartă într-o călătorie virtuală într-un tărâm de basm. Este remarcabil să știm că această cetate și biserica de acolo au o istorie veche și că eforturile oamenilor locali au contribuit la păstrarea și reconstrucția lor. Aprecierea pentru păstrarea stilului romanic și pentru păstrarea tradițiilor și istoriei este evidentă în cuvintele tale.