Sambata 9 septembrie am participat la unul dintre cele mai vechi si mai animate concursuri de alergare montana de la noi, Ciucas X3, desfasurat in muntii Ciucas.
Iata povestea….
Am plecat vineri din Slatina si dupa 5 ore si 260 km iata-ne ajunsi, eu si colegul Cristi. Ne cazam si apoi mergem sa ne ridicam kiturile extrem de generoase. Mancam , vorbim, caterinca, apoi somn.
Ne trezim fresh, mancam ceva usor, apoi ne echipam. Startul semimaratonului este la ora 10, la fara un sfert suntem si noi prezenti. Socializam, salutam, poze.
Stiu in mare traseul, dar panta de la start este intimidanta.
5,4,3,2,1…aproape 1000 de oameni luam startul. 21km, 1375 m diferenta de nivel. Ultramaratonistii – au luat startul la 6 – sunt deja departe, maratonistii sunt in bloc start o jumatate de ora dupa noi.
Se pleaca ca la asaltul Grivitei. Aproape 2 km alergam pe strazile statiunii Cheia, apoi traversam nationala si intram de-a dreptul intr-o urcare pieptista prin padurea maiestuoasa de fag. Se gafaie, se alearga, se merge, se injura, sfinti, raniti, samd. Panta se accentueaza si tot mai multi raman in urma. Urcam, urcam, si dintr-o data suntem in poiana stanii Zaganu, punct de hidratare, de unde incepe golul alpin.Poteca urca in serpentine tot mai stranse, trebuie mereu sa ma feresc de betele celor din fata. Din loc in loc urcam pe stanci, pantofii Hoka One isi fac datoria si am aderenta perfecta. Din cand in cand opresc sa imi trag sufletul si admir peisajul absolut superb.
In fine, dupa 8 km de la start ajungem pe o pajiste si hop! ajungem pe varful Gropsoarele , punctul de maxim 1883 m al traseului.
Bag un shot de magneziu si apa si apoi incep sa dau la vale. Alerg cat ma tin picioarele si in sunet de tobe si vuvuzela ajung la punctul de alimentare la km 12. Un caine imi trece printre picioare, e al unei concurente, mai sa fac infarct. Infulec castraveti murati, dau pe gat isotonic si apa si plec pe forestier. Coborarea este criminala, drumul este intarit cu traverse de beton, din fericire trece repede, apoi o luam pe poteci si avem in fata ultimul obstacol, o urcare destul de accentuata care ne scoate la ultimul punct de hidratare la km 17. Apa si la vale pe poteci…
Din pacate la km 18 intinderea musculara de care am suferit in ultimele 10 zile incepe sa imi creeze probleme si efectiv ma tarasc spre finish. Ultimii 500 de metri ii alerg, sunt primit cu urale, wow ce tare!…in fapt, adresate lui Viorel Palici, locul 3 la marathon, care termina in acelasi timp cu mine! Eu 4 h 21 km, el 3h30min 42 km…
Imi iau medalia si ma duc glont sa imi iau Berea Zaganu – nefiltrata, excelenta – apoi ma intalnesc cu colegul meu – a terminat cu 1h inaintea mea – mancam si plecam spre casa.
Un concurs foarte reusit, foarte bine organizat, sper la anul sa reusesc sa fac traseul de marathon. Si acum, antrenamente, ca Maratonul Bucuresti bate la usa!