Suntem multi cei care scriem … poate unii o fac in intimitatea lor … poate altii … incearca public … poate multi incep … cei mai multi nu termina … dar oare cati au inteles ceia ce da importanta scrieri lor?
In scoala am invatat ca orice lucrare scrisa are 3 parti componente:
1. Introducere
2. Continut
3. Final
Dar acolo nu mi’a oferit nimeni cele 2 esente care dau cu adevarat valorii unei lucrari scrise:
Titlul de inceput si semnatura de final!
Titlul unei lucrari este descrierea ei in esenta, chiar daca ar contine un singur cuvant! Niste puncte puse in locul unul titlu in timp am invatat ca nu ascunde un mister ce te indeamna sa il descoperi dincolo de ele, ci insasi lipsa de esenta ce ai vrea sa o aiba si faptul ca ceia ce scrii sunt doar randuri ce au continut in mintea ta din suflet nu vin. A nu putea rezuma intr’un singur cuvant ce restul incearca sa o faca, denota faptul ca tot ce urmeaza dupa acele puncte (oricate ar fi ele) ca nu ai nimic de spus in rest! Deci insasi titlul unei lucrari este ceia ce ii da importanta a ceia ce scrii, pentru ca dincolo de tot si toate de acolo porneste … iar ce sunt puncte doar … puncte raman.
Semnatura unei lucrari este la fel de importanta pentru ca, cel care o scrie se indentifica si legitimeaza ca ii este autor! Nu conteaza in esenta numele real al celui care scrie, pentru ca asa cum Diana spunea in povestea ei, acel nume poate ti’a fost impus si nu te regasesti in el! Nu iti este in el indentitatea ce scrie, il porti ca au decis altii, de aceia multi scriitori celebrii au ales sa foloseasca pseudonime ce ii indentifica mai bine decat legitimarea propriului nume dat de un banal act de indentitate cu care esti recunoscut printre oameni in lumea lor.
De ce nu pot scrie eu astazi?
Pentru ca astazi am multe titluri in cap insa nu si semnatura!
Cine poate sa imi acorde dreptul de a avea una ca titlurile, introducerea, continutul si finalul sa ia forma unor scrieri de suflet?
Insasi sufletul meu. Poate ieri am obtinut o indentitate ce o credeam pierduta pentru totdeauana si a fost semnul ca de la ea asteapta restul de randuri a ceia ce azi inca este un univers incomplet in care sunt pierdut ca o stea fara nume intre nenumaratele stele … dar oare … sufletul imi are credit final sa fie semnat asa?!
Hmmmm … ce usor este sa treci peste o semnatura cand ai un nume si indentitate ce ti’o poti crea sau asuma … dar cat de greu cand nu stii cine mai esti pentru cine vrei sa fi … caci insasi semnatura ti’ar oferi raspunsul pentru viitorul ce iti poate aduce speranta unei impliniri sau asumarea unui dezastru de cuvinte mute …
Din 12 luni, cat numaram intr-un an, as putea sa aleg, drept cuprins, al acestui TOT, numismatica vara, neaparat, primavara este un inceput, iarna o asteptare si cred ca toamnei ii revine puterea de a da titlu si semnatura totodata. Tot astfel si tie Mugur, iti revine puterea si caderea de a iti numi „copii” si de a le spune „fii”, in aceste randuri electronice.
Asadar, sigur esti stapan pe primavara, vara si iarna din sufletul tau ce numai din toamna pot rodi.