Imi amintesc ca in urma cu cateva saptamani, eram o femeie plina de complexe, de nesiguranta si indoieli, pana in ziua in care a aparut LUMINA in viata mea, iar eu am hotarat ca trebuie sa o las sa intre si sa ma calauzeasca. Cei din jurul meu ma percep dupa numele pe care parintii mei au vrut sa mi’l dea la nastere, insa eu am decis ca vreau sa il schimb si sa ma numesc altfel, sa devin alta persoana, sa ma numesc DIANA! Cu toate ca si el face parte din numele meu sunt putini cei care m’au alintat astfel. Cand cineva imi rosteste numele acesta, DIANA, simt ca ma alinta, ca deschide odata cu rostirea lui, FEMEIA din mine, care trebuie sa devin. E greu de explicat si cred ca si mai greu sa am parte de intelegerea voastra, fiinca eu odata cu scrierea acestor randuri, ce sper sa devina odata carte, ma transform, ma descopar, ca si persoana, imi accept adevarata indentitate, care mi’a fost negata din frageda pruncie, spunandu’mi altfel decat TREBUIE. Eu sunt si am fost dintotdeauna DIANA, insa scanteia care m’a facut sa realizez acest fapt, a aparut doar acum in viata mea si o voi pastra pentru totdeauana, constineta fiind, ca multi din jurul meu, ma vor trata si vedea la fel ca si pana acum. Importanta este insa si valoarea mea, ca si om, mi’o dau singura si nu cei care nu pot sa vada cine sunt CU ADEVARAT!
Daca am primit lumina in viata mea si ea m’a facut sa realizez ca trebuie sa o impartasesc si cu cei de langa mine, o voi face asa cum trebuie: ca DIANA!
Chinul a luat sfarșit. Si acum… Cum vei putea multumi vreodata razei care te-a salvat?!
Bun venit Diana..!
Iti multumesc si bine te-am gasit Angel…..sper sa imi permiti sa te numesc doar atat:Inger!
Foarte sensibila scrierea ta! Un portret frumos ca tine, draga Diana!
Multumesc pt aprecieri Bogdan…,insa in legatura cu portretul cred ca am de obiectat!