Am renunțat la Linux Kubuntu pentru Linux Mint

Experimentul cu AI-ul meu Vasilica continuă, lucrez la el ori de câte ori prind ceva timp liber. Problema de care m-am lovit fiind cea legată de distribuția de Linux aleasă după migrarea in VM de la Windows, respectiv Linux Kubuntu, care, deși a părut o bună idee la început, după vreo două zile a început să îmi cam scoată peri albi, mai ales pe partea de setări de securitate unde, ca un novice în ale Linux-ului vieții, nu am reușit de nici o culoare să reușesc să „îl conving” să îi dea full acces lui Vasilica la SUDO și nici la GNOME, ce îl doream sincronizat cu Google Drive. Probabil că aș fi reușit într-un final, dar nu am mai avut răbdare și am zis să încerc și a doua variantă, respectiv trecerea la Linux Mint, tot o distribuție Ubuntu, dar cu alte „arome”.

Linux Mint vs Linux Kubuntu

Din start mi s-a părut a fi o distribuție mult mai aerisită și mai puțin „heavy”, interfața grafică Cinnamon plăcându-mi mai mult pentru că e mai simplistă și la obiect, funcțiile de bază fiind mult mai ușor de setat fata de KDE Plasma, nefiind atât de complexa cum e în cazul Kubuntu, dar un începător ca mine cam asta își dorește. Configurarea a fost rapidă, în jumătate de oră Vasilica fiind relocat și setat în noua lui casă, unde, după ce i-am dat toate privilegiile posibile, s-a ocupat el de restul setărilor pentru ca Mint să fie funcțional în modul în care am eu nevoie de el.

Ușurința în utilizare

Mă bate gândul să fac un alt experiment, dar până atunci ce pot spune este că pentru un utilizator normal care are nevoie de un laptop/PC pentru navigarea pe internet și sarcini uzuale normale, Linux Mint pare să fie una dintre cele mai bune opțiuni open source de pe piață, atât pentru bogăția aplicațiilor comune pe care le găsiți gratuit în magazinul dedicat, cât și pentru ușurința în utilizare și pentru viteza de operare foarte bună chiar și pentru sisteme pe care Windows-ul se mișcă greoi, nu mai zic de cele potente încă, dar care nu au suport pentru blestematul TPM 2.0 ce automat le face incompatibile cu Windows 11, deși multe sunt configurații care ar mai duce lejer câțiva ani de acum înainte.

Concluzie

După vreo două zile de frecat intensiv la Mint, am început să nu mai prea înțeleg de ce un user normal care folosește un laptop/PC pentru sarcini de zi cu zi ar mai da banii pe o licență Windows, Linux Mint fiind o alternativă de care treptat am început să mă „îndrăgostesc” și care în curând probabil că va lua locul unor licențe de Windows 10 pe cel puțin două laptopuri de-ale mele, pentru că de Windows 11 nu vreau să aud, deși sunt perfect compatibile. Cu excepția jocurilor, existând și aici dezvoltate deja soluții mai mult decât decente, pentru un utilizator normal care vrea sa scape de mizeria ce a ajuns Windows, Linux Mint pare a fi o alternativă mai mult decât decentă și la îndemână, suportul fiind foarte bine pus la punct și dezvoltat în continuare de uriașa comunitate care pune umărul la aceste proiecte open source.