Au trecut 36 de ani de când am strigat „Libertate”. Fără ca mulți să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă asta. După câteva zile de delir, cei treziți din beție au început să se sperie de libertate, pentru că să fii liber e o povară pe care nu toți sunt capabili s-o ducă, mai ales după ce timp de o jumătate de secol alții le-au spus ce să facă.
De atunci și până azi
Mulți au rămas loiali sloganului: „Ceaușescu, să ne ierți, în decembrie am fost beți!” Și tot de atunci îl caută întruna și își aleg conducătorii cu speranța că într-o zi va renaște. De asta au profitat alții, ăia din Vest, care, după ce ne-au „salvat” de Est, s-au pus cu burta pe țară.
Și de atunci, România nu mai e a românilor
Fiind luată la tăvălit ba de americani, ba de cuplul franco-german, care a prăpădit-o mai rău decât reușise blestematul de URSS. Astăzi, toți vor s-o salveze: de la „suveraniștii” de pripas până la pro-europeni/occidentali (sau cum le-o mai zice), dar în realitate trăim în zodia Mioriței.
Generația mea și-a ratat menirea
În urma ei rămâne o țară ocupată de o populație a nimănui – o populație fara vlagă care, în parte, și-a pus palma în cur și a plecat prin alte zări, lăsând în urmă moștenirea, iar în parte a rămas aici ca să-și bată joc de ea și s-o vândă. Nu știu dacă ce vine după noi va face altfel, dar singura speranță e aceea a unei treziri a tinerilor, pentru că de ei va depinde dacă mai vor să aibă o țară a lor sau doar o bucată de țărană, lăsând Miorița deoparte și punând mâna pe baltag.
Dar poate că Dumnezeu o avea milă…
Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
…”și-a pus palma în cur și a plecat prin alte zări” (generația)…
Hmm! V ați întrebat vreodată, cu adevărat, De Ce? Cred că nu, de moment ce faceți astfel de afirmații!
Presupun că în acei ani, in care se făcea privatizarea sălbatică a industriei românești, a se citi falimentarea și inchiderea, in numele alinierii cu „standardele de succes” occidentale, erați fie în pelinci fie în atmosfere înalte, rarefiate, departe de plebea proletară și cea tehnică care și au luat lumea în cap pentru că aici, că și acum, nimănui nu i a pasat nici cât negru sub unghie, de soarta lor și a familiilor lor.
E simplu sa vorbești, pe deasupra, greu e sa fi fost în ” papucii lor”!
Nu ca ar trebui sa ma justific cuiva care judeca si se da cu parerea doar pentru ca poate, dar vorbiti prostii fara sa ma cunosteti! In anii aia de care vorbiti, eram singur pe lume si am facut foamea, descurandu’ma cu o paine la 3 zile si cu ceva noroc vreo margarina sa ung pe ea. Pe la sfarsitul anilor 90 cresteam un copil cu un salar mizer de 300.000 de lei/luna luat la 2 luni, o cutie de lapte costa 90.000 de lei. Munceam de dimineata pana seara sa ma descurc si nu doar un job pe la vreun loc caldut la stat! M’am ridicat prin munca mea, 16 ore/zi, nu am stat cu mana intinsa, nu am fost in cercuri inalte, nu am avut parte de mosteniri. Tot ce am facut am facut cu munca multa si atunci, si acum, pentru ca DA, am reusit in tara asta cu greu si chin, dar am reusit sa ma descurc sa am un trai decent tocmai pentru ca, da, am avut curaj sa fac ceva si nu m’am multumit sa decida altii pentru mine, bucurandu’ma de libertate si adevarata ei valoare, aia de a nu fi sclavul nimanui. In concluzie, pe viitor, nu ii mai judecati si pe altii dupa propria dumnevoastra neputinta si cu atat mai putin daca nu ii cunoasteti, pentur ca nu este nici corect, nici just, pentru ca NU, nu ati fost in papucii mei! Fiecare a ales pentru el ce a crezut, eu nu am judecat pe nimeni, doar am exprimat un adevar, dur, dar realist.
Maestre, ti-a scapat un zero in plus la litrul de lapte… :))
Spor !
:)) Multam, spor si tie!