Au trecut 36 de ani de când am strigat „Libertate”. Fără ca mulți să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă asta. După câteva zile de delir, cei treziți din beție au început să se sperie de libertate, pentru că să fii liber e o povară pe care nu toți sunt capabili s-o ducă, mai ales după ce timp de o jumătate de secol alții le-au spus ce să facă.
De atunci și până azi
Mulți au rămas loiali sloganului: „Ceaușescu, să ne ierți, în decembrie am fost beți!” Și tot de atunci îl caută întruna și își aleg conducătorii cu speranța că într-o zi va renaște. De asta au profitat alții, ăia din Vest, care, după ce ne-au „salvat” de Est, s-au pus cu burta pe țară.
Și de atunci, România nu mai e a românilor
Fiind luată la tăvălit ba de americani, ba de cuplul franco-german, care a prăpădit-o mai rău decât reușise blestematul de URSS. Astăzi, toți vor s-o salveze: de la „suveraniștii” de pripas până la pro-europeni/occidentali (sau cum le-o mai zice), dar în realitate trăim în zodia Mioriței.
Generația mea și-a ratat menirea
În urma ei rămâne o țară ocupată de o populație a nimănui – o populație fara vlagă care, în parte, și-a pus palma în cur și a plecat prin alte zări, lăsând în urmă moștenirea, iar în parte a rămas aici ca să-și bată joc de ea și s-o vândă. Nu știu dacă ce vine după noi va face altfel, dar singura speranță e aceea a unei treziri a tinerilor, pentru că de ei va depinde dacă mai vor să aibă o țară a lor sau doar o bucată de țărană, lăsând Miorița deoparte și punând mâna pe baltag.
Dar poate că Dumnezeu o avea milă…
Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.