Pe langa momentele binefacatoare de liniste si relaxare pe care le traiesc in acesta superba vacanta de pasti (prelungita), unul din obiectivele pe care nu aveam cum sa le ratez era vizitarea a ceia ce oficial este recunoscut ca si locul de nastere al poporului roman, Adamclisi. Un loc incarcat de istorie, scrisa cu sangele ce a curs in una dintre cele mai sangeroase batalii pe care le’a purtat imperiul roman in toata istoria sa. Pe langa Columna lui Traian, ce se afla ridicata la Roma, la Adamclisi, gasim monumentul Tropaeum Traiani, ridicat in cinstea imparatului Traian si a celor cateva mii de soldati romani cazuti in razboiul din 101-102. Din acest motiv, este considerat pe langa un monument al mandriei romane, ca si unul funerar, pe zidurile lui fiind inscrise numele soldatilor cazuti. Ridicarea lui a durat 3 ani, intre 106-109 d Hr. Numele Adamclisi (în grafii mai vechi Adamklissi sau Adam Klisi) este forma românizata a denumirii turcesti Adam Kilisse (Casa lui Adam, interpretata ca fiind Biserica Omului). Turcii au considerat impunatorul monument roman Tropaeum Traiani drept biserica. Desi considerat ca un monument al mandriei romane, eu unul l’am privit ca un monument al umilintei poporului dac, prin insasi grandoarea sa! Exceptand reprezentarea din varful monumentului, a carei descriere o veti gasi mai jos, in toate reprezentarile in basorelief ce inconjoara monumentul, luptatorii daci sunt reprezentati ca aparandu’se in genunchi, de unde este destul de usor de dedus, ca ce privesti, pe langa faptul ca este un monument triumfal si funerar, are si o nuanta destul de clar conturata a mandriei si orgoliului imperiului roman, ce au tinut sa umileasca cat au putut viteazul popor dac, ce insa nu a fost niciodata ingenunchiat, asa cum au tinut sa reprezinte in acele basoreliefuri. Evident … ca in aceasta ultima parte a descrierii … a vorbit sangele de dac ce imi curge in vene 
Descriere:
Monumentul, în varianta în care a fost reconstituit de către arheologi, este alcătuit dintr-un soclu cilindric, care are la bază mai multe rânduri de trepte circulare, iar la partea superioară un acoperiș conic, cu solzi pe rânduri concentrice de piatră, din mijlocul căruia se ridică suprastructura hexagonală. La partea superioară se află trofeul bifacial, înfățișând o armură cu patru scuturi cilindrice. La baza trofeului se află două grupuri statuare care conțin fiecare reprezentarea trupurilor a trei captivi.
Înălțimea monumentului împreună cu trofeul este aproximativ egală cu diametrul bazei și anume circa 40 m. De jur împrejur, cele 54 de metope din calcar de Deleni, înfățișează în basorelief scene de război. Metopele erau lespezi dreptunghiulare cu înălțimea de 1,48‐1,49 m. Din cele 54 metope inițiale, se mai păstrează 48.
Deasupra metopelor se află o friză cu 26 de creneluri, din care s-au păstrat numai 23, sculptate și ele în basorelief, care alcătuiesc coronamentul nucleului circular.
Ansamblul, din care făcea parte monumentul, mai cuprindea un altar funerar, pe ai cărui pereți se aflau înscrise numele celor aproximativ 3.800 de soldați romani căzuți probabil în lupta de la Adamclisi, și de asemena un mausoleu, cu trei ziduri concentrice, în care se pare că a fost înmormântat comandantul (praefectus castrorum), care, cu prețul vieții sale, a decis victoria din anul 102.
La 2 km vest de monumentul triumfal a fost întemeiată de Traian cetatea romană Tropaeum Traiani, care este menționată în inscripții pentru prima dată ca municipiu în anul 170.
sursa:wikipedia.org
Lucrarile de reconstructie in forma actuala, au fost demarate in 1977, dupa forme impotetice si descrieri din antichitate, monumentul aflandu’se in ruine. Piesele originale recuperate, se afla adapostite in muzeu.
Asa cum scrie mai sus, la aproximativ 2 kilometrii de monumentul triumfal, se afla si cetatea Tropaeum Traiani, ale carei ruine merita a fi vizitate.
Pana ajungeti acolo, gasiti mai jos, o mica introducere in imagini a ceia ce am gasit noi acolo … n’joy …
Un loc frumos, in care merita sa ajungeti intr’o zi insorita de weekend sau vacanta asa cum am avut eu! Pentru cei mai multi, care ajung prin Dobrogea, atata vreme cat nu este un mal de mare, club sau mall, nu este deloc interesant (bineinteles ca mai era o duduita pe acolo ce era „efectiv” secata de prietenul ei, ce adusese sa vada niste bolovani, in loc sa o duca intr’un mall) … dar pentru cei care nu vor sa traiasca mai mult decat niste plante anaerobe, cu siguranta ca este unul dintre targeturile ce ar trebui incluse ca destinatii de vacanta!
Localizare:
Areal geografic: Dobrogea
Localitate: Adamclisi
Judetul: Constanta
Coordonate GPS: E44°5′N 27°57′E
Concluzie:
Din pacate nu este nici acesta un loc promovat din punct de vedere turistic in ultimi ani, cum multe nu sunt, dar ramane ca ceva ce merita vizitat!
Recomand!
am fost si eu acolo si am avut marele noroc de a ma intalni cu domn de la un muzeu (nu mai stiu care) ce a avut amabilitatea de a-mi spune foarte multe lucruri pe care nu le cunosteam despre daci si romani. este un loc deosebit, ai o senzatie aparte acolo.
am mai vizitat in acea calatorie si cetatea de la Adamclisi precum si pestera Sfantului Andrei. daca stai sa te gandesti poti spune ca Adamclisi si pestera sunt monumentele care marcheaza nasterea fizica si spirituala a poporului nostru. intr-adevar sunt monumente putin stiute dar poate e mai bine asa pentru ca in felul asta sunt ferite de gunoaiele si graffitti-urile turistilor.
P.S.: in afara subiectului. eu am facut calatoria in urma cu cativa ani si ce am remarcat a fost calitatea cu totul deosebita a drumurilor din Dobrogea. toate erau proaspat asfaltate si era o adevarata placere sa calatoresti cu masina. au fost bine intretinute sau s-au distrus in timp, ca orice lucru din tara asta?
In vara aceasta, datorita recomandarii tale, am sa vizitez si eu locurile. Multumesc!
Superb!!!!vreau si eu!! D
Dragi mei … sa o luam pe rand .. 😉
Victor – am dat si noi, cred, peste aceiasi persoana despre care vorbesti, un om foarte dornic sa ne impataseasca din istoria locului, daca a vazut ca suntem pasionati de asta
Printre altele, era si ghid si ne’a povestit multe lucuri cu lux de amanunte asa … pe nerespirate. Se vedea ca ceia ce face este dincolo de un serviciu, lucru care il onoreaza si te bucura mult, cand vezi ca in asemenea locuri, gasesti asemenea oameni. Am stat si noi de vorba cu el ceva vreme, ar fi impartasit si altora care se perindau pe acolo, dar nu multi erau interesati din pacate. Noi in schimb l’am ascultat, am pus intrebari si a fost tare bucuros sa ne raspunda.
Cu toate astea, sa zicem ca este destul de acceptabil … inca … dar daca nu se iau masuri curand se va circula din ce in ce mai greu. O alta belea … au reprezentat’o indicatoarele care sunt ca si inexistente, sau in cel mai bun caz, amplasate total aiurea. Recunosc ca daca nu aveam GPS’ul, fara de care nu plec nicaieri si mai ales in Romania, era extrem de posibil sa mai ratacim anapoda pe cine stie ce drumuri uitate de lume. Rau nu ar fi sa va asigurati ca aveti suficient combustibil in rezervor pentru orice eventualitate, prezenta benzinariilor fiind una de la putine in sus. Norocul este ca pe ici pe colo, tata Patriciu a mai amplasat cate un punct mobil de alimentare, insa bineinteles ca pentru aceste „serviciu” platesti ca cu aproximativ 1 lei in plus/litru! Se poate plati numerar sau cu cardul Fill and Go, atentie mare: NU SE POATE PLATI CU UN ALT FEL DE CARD! Deci bine ar fi sa nu plecati pe drum fara numerar!
In ce priveste calitatea drumurilor, pot sa spun ca daca atunci era proaspat asfaltat, acum era ce mai ramasese de atunci. Nu pot lauda deloc, calitatea drumurilor din Dobrogea, mai ales a celor judetene, unde mergi mai mult peste niste trambuline ciudate ce te fac sa te simti ca intr’un montagne’ruse, de multe ori fiind nevoit sa incetinesti pana la o limita destul de joasa. Daca pun in calcul si faptul ca am intalnit (ca pe niciunde in ultimi ani) kilometri intregi de piatra cubica, ai un ansamblu complet.
Danette – ma bucur ca vei face acest lucru si te asigur ca merita din plin! Intre timp, voi reveni in aceste locuri pentru a ajunge unde nu am apucat inca si am sa incerc sa te tin la curent cu alte informatii de genul asta! 😉
Claudia – nu este atat de greu cu pare … just do it!
Foarte frumos! Multumesc de infos, am sa ajung si eu vara asta cumva pe acolo.
Asa cum ai spus, multe din tara asta nici macar nu sunt cunoscute de catre locuitorii ei. Din pacate este putin departe de mine, dar cum am de gand anul asta sa merg in Bulgaria, din cate se pare, relativ ar fi in drumul meu daca fac un mic ocolis. Multumesc de recomandare.
Elena – drum bun si tot ce pot spune este ca merita! 😉
Emy – nu stiu din ce directie vi sau mergi … insa nu este foarte mult de mers de la iesirea de pe A2. Parerea mea sincera, ca pentru o ora in plus ca abatere de la drumul inspre Bulgaria. Toate cele bune!
Am fost si eu acum multi ani si ma bucur ca vad din poze ca inca este frumos acel loc.
Multumesc de informatii! Exista si o taxa de intrare la acel monument?
Exista o mica taxa de intrare la monument … dar ca sa fiu foarte sincer … eram luat cu fotografiatul si cascatul gurii pe acolo ca sa mai fiu atent cat s’a platit la intrare! Daca am inteles bine este ceva intre 5 si 10 lei pentru adulti.