Cronica unei zile a Unirii Principatelor Române cum n’am mai văzut

Ziua Unirii Principatelor Române, numită impropriu „Unirea Mică” , se rezumă în principiu la câteva discursuri politice sforăitoare pe la Iași, vreo depunere de coroane, o horă ici-colo și în rest, majoritatea românilor nici măcar habar nu aveau de sărbătoarea asta națională, mai ales că nu se dau nici zile libere. Anul ăsta în schimb, ziua asta a fost cu totul altfel, marcată de niște momente ce le voi puncta pe scurt ca un contemporan al istoriei ce se scrie.

Fenomenul Georgescu de „înhorire” a românilor

Ideea asta de „înhorire” a fost lansată de Călin Georgescu, un candidat căruia i’au fost furate șansele de a ajunge președintele României în urma anulării ilegale a alegerilor prezidențiale din decembrie. Nu știu câți au înțeles „mot à mot” ideea, însă au fost mulți români care au ales să ia parte la asta, în ciuda uriașelor eforturi din mainstrem media care a avut ca ordin pe unitate de a minimiza evenimentul organizat de el în Parcul Tineretului, deși o mobilizare mare de oameni s’a văzut încă de la primele ore ale dimineții. Odată cu ora 13:00 și momentul în care Georgescu a ajuns acolo, imaginile au arătat o mare de oameni care au venit acolo pentru Călin Georgescu, iar eu asemenea imagini nu am mai văzut de pe la începuturile anilor ’90 și poate că nici atunci la nivelul ăsta de emoție colectivă pe care reușește să o creeze omul ăsta bazându’se pe o inginerie socială „next level”.

Politicieni huiduiți, evenimente anulate și o uriașă lovitură de imagine dată de Georgescu

În deplin contrast cu imaginile care veneau din Parcul Tineretului unde Georgescu era primit cu urale și mai avea puțin să fie purtat pe brațe de marea de oameni prezenți acolo, au fost cele ale politicienilor ilegitimi, care după ce s’au ales cu huiduieli masive și scandări deloc onorante din partea românilor prezenți la evenimentele organizate, prin multe locuri s’a luat decizia ca evenimentele să fie anulate de teama unor reacții similare care ar fi dat rău pe televiziuni și prin media miluită. Tardiv însă, imaginile de la Iași și Botoșani făcând înconjorul internetului ca virale, lovitura de imagine dată de Georgescu fiind devastatoare, în ciuda schelălăiturilor politicienilor care au încercat să o joace la diversiune, alegându’se in schimb cu și mai multă ură.

Digi24 reîncălzesc ciorba cu „jurnaliștii loviți”

Într’o nouă tentativă de compromitere a protestelor din ultima vreme, un putzoi cu câteva tuleie pe sub nas face jocul victimizării Digi24 și se plânge de mama focului că a fost „agresat” de „extremiștii lui Georgescu” și că jandarmii nu „l’au apărat” de alea câteva înjurături, în imaginile independente putându’se observa că nu a fost vorba de mai mult decât atât, lucuri normale care se întâmplă la orice protest și mai ales la cele unde îți bați joc de dimineața până seara de cei care participă la ele …

Primele semne că protestele pașnice de până acum se îndreaptă înspre o zonă periculoasă

Dacă până acum, AUR a reușit să fie supapa de control a nemulțumirilor și să țină în frâu protestele prin manevre de disimulare a furiei acumulate, respectiv acele plimbări lungi prin București, la protestul de ieri au început să apară primele semne că limita protestelor controlate a fost depășită, momentul ruperii gardurilor și plecarea miilor de protestatari înspre Piața Victoriei într’un marsh spontan și neorganizat, fiind un semn important că următoarele proteste se îndreaptă înspre o zonă periculoasă, frustrarea oamenilor în fața sfidării surde a puterii nelegitime crescând la cote ce pot duce la o explozie necontrolată a mămăligii dacă în cel mai scurt timp autiștii ăștia nu fac nimic care să detensioneze uriașa furie acumulată în societate.

Lumea e cu ochii pe noi, Milei vorbește despre lovitura de stat din România în discursul său de la Davos

Preluat și distribuit de Elon Musk …

În încheiere

Nu știu unde va duce situația asta și nici care va fi rezultatul, ce am vrut doar să punctez este că România de după decembrie 2024, e o cu totul altă Românie decât cea dinainte, românii părând să înceapă să se trezească și să își dorească mai mult decât lăturile din vălău, oricât de frumos ar fi el, mulți prinzându’se că în ciuda propagandei sistemului, ziua de 24 ianuarie 2025, va rămâne ca o nouă pagină de istorie scrisă într’un moment istoric al României și au vrut să fie parte a istoriei prin prezența lor acolo . Evident că nu toți și cu atât mai puțin nomenclaturiștii moderni, sinecuristii și nici aia lipiți de vechea lume ce începe să le fugă de sub picioare, dar restul, majoritatea aia care vor și ei puțină demnitate și mândrie și să nu mai muncească doar pentru a’și plăti facturile, par a fi tot mai determinați să obțină după 35 de ani mai mult decât o schimbare la față.