Sunt locuri in care revii mereu. Locuri care au lasat in sufletul tau amprente ale treceri tale prin ele, pe care ai vrea din cand in cand sa le regasesti sau completezi, nu pentru ca ai fi lasat ceva in urma nu pentru ca le’ai mai fi completat si altadata ci pur si simplu revin la ele.
Una dintre aceste locatii este Sarmizegetusa Ulpia Traiana Augusta, asa cum ii este cunoscut numele in istorie, o locatie care te poarta pe urmele timpului, lasandu’ti imaginatia libera, oferind in acelasi timp, clipe de liniste si bogatia unor pamanturi ce poarta inca urmele unor imperii demult apuse si primele urme ale nasterii poporului roman.
Istoric:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa (pe numele său complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa) a fost capitala Daciei romane, situată la o distanță de 40 de km de Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei. Ruinele orașului antic constituie azi obiectul unui complex arheologic în localitatea Sarmizegetusa, judetul Hunedoara.
Dacă vechea capitala a Daciei preromane se situata în Munții Orăștiei la o altitudine de 1.200 m, Sarmizegetusa Romană era amplasată pe un teren aproape șes, în bazinul Hațegului, la cota 531 m. Orașul se afla la aproximativ 8 km depărtare de trecătoarea care face legătura între Banat și Transilvania și care purta în antichitate numele de Tapae, astăzi „Porțile de Fier ale Transilvaniei”. Alegerea amplasamentului pentru întemeirea orașului s-a făcut în baza avantajelor strategice și economice, cu Munții Retezat la sud și Munții Poiana Ruscă la nord, constituiau bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori. Teritoriul metropolei se întindea de la Tibiscum la Micia, până la intrarea Jiului în defileu, un teritoriu propice în care capitala s-a putut dezvolta în liniște, fiind apărată de castrele Tibiscum, Voislova, Micia și Bumbești.
Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunăre și făcea legătura cu extremul nord al provinciei, la Porolissum (Moigrad)
Deoarece romanii voiau sa evite o nouă luptă foarte dificilă la Tapae în următoarea lor incursiune împotriva dacilor, au amplasat la sfârșitul campaniei din 101-102 d.C., la distanța de 8 km est de Porțile de Fier, în Câmpia Hațegului, o garnizoană romană. Pe acest amplasament al taberei militare romane se va construi după obținerea victoriei din anul 106 d.C., un mare oraș, capitala unei noi provincii a Imperiului Roman. Ulpia Traiana a fost întemeiată de guvernatorul Daciei Romane, Decimus Terentius Scaurianus și avea o formă obișnuită în acea vreme la romani: un patrulater cu laturile rotunjite. Dimensiuni: suprafața de 32,4 ha, lungimea 600 m, lătimea 540 m, înălțimea zidului de 4-5 m. Zidul era construit din blocuri de piatră cioplite, îmbinate cu mortar și era prevăzut în partea de sus cu creneluri, având pe fiecare latură câte o poartă. Porțile de pe laturile paralele erau legate între ele prin două străzi principale, care străbăteau cetatea dintr-o parte în alta. Piața era în centrul orașului cuprins între zidurile de apărare și se afla la întretăierea celor două străzi principale amintite mai sus. Dacă în interior se aflau clădirile administrative și religioase, în afară însă se aflau case, gospodarii, unele temple, dar și construcții publice și particulare precum și cimtirele. Numele complet al orașului era Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.
La scurt timp de la întemeiere, are loc o răscoală a sarmaților în 117-118 d.C. Ea a fost înăbușită cu cruzime de Quintus Marcius Turbo, trimis de împăratul Hadrian, și care era un militar specializat în astfel de acțiuni de suprimare a răscoalelor din imperiu. Drept recunoștință pentru nimicirea răscoalei, conducerea orașului a ridicat în 118 d.C. un monument în cinstea lui Hadrian, iar în 119 d.C. o inscripție de mulțumire pentru Turbo. Cum din anul 166 popoarele „barbare” aflate la granița imperiului în frunte cu marcomanii și dacii liberi, atacă provincia, guvernatorii Daciei au luptat din greu ca s-o apere. La un moment dat apărarea cade, atacatorii invadează teritoriul provinciei, pustiesc regiunea auriferă și se îndreaptă spre Ulpia Traiana. Împăratul Marcus Aurelius salvează capitala și i se ridică și lui o inscripție pe la 172, în care i se mulțumește că a scăpat orașul de un dublu pericol: cel al invaziei și cel al răscoalei autohtonilor. Caracalla este prezent în 213 în Dacia, când s-au obținut victorii în luptele din nordul Daciei și Panonia. În cinstea lui au fost ridicate trei inscripții la Ulpia Traiana. Alexander Severus (222-235) a acordat orașului titlul de metropolis și instituie Concilium III Daciarum. În anul 241, la Sarmizegetusa, conciliul celor trei Dacii (Dacia era împărțită în 3 provincii administrative: Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis și Dacia Malvensis) se închină împăratului Gordian al III-lea (238-244), iar colonia însăși își exprimă devotamentul față de împărat în 239. De la Hadrian și până la Philippus (244-249), Dacia s-a bucurat de liniște și înflorire cu scurte întreruperi. Pe timpul lui Philippus a avut loc invazia carpilor și cel mai mult a avut de suferit zona dintre Olt și Dunăre. Procuratorul provinciei Dacia Apulensis, F. Aelius Hammnonius iunior (247-249) a ieșit victorios asupra carpilor, iar conducerea orașului îi ridică lui Iulius Philippus o statuie cu inscripția „nostro divino domino”. În anul 250, Decius a fost celebrat ca restitutor Daciarum de către Colonia Nova Apulensis, iar Ulpia Traiana i-a ridicat o statuie din bronz ca mulțumire că a apărat Dacia de goți și carpi. În ultimele două decenii ale dominației romane s-a resimțit criza prin care trecea imperiul și în Dacia și în metropola ei. Astfel că în timpul lui Gallienus (253-268), circulația monetară pe teritoriul Sarmizegetusei scade. Pe fondul atacurilor „barbare” și lipsa soluțiilor de a apăra Dacia, împăratul Aurelian a hotărât retragerea peste Dunăre a armatei și funcționarilor, care au fost urmați și de proprietarii de pământ și de sclavi, dar nu de marea masă a populației. Orașul a continuat să supraviețuiască cu o populație împuținată și modestă, care trăia în palatele părăsite și care în caz de atac, se adăpostea în amfiteatru, transformat într-o fortăreață rezistentă. Viața orașului a încetat probabil odată cu năvălirea hunilor și a popoarelor aduse de aceștia și mai ales după moartea lui Attila când haosul a pus stăpânire peste tot.
wikipedia.org
Dupa ce ne’am plimbat printre ruinele ce mereu parca iti arata ceva nou si am lasat gandul si imaginatia sa ne zboare departe in spatiu si timp, nu puteam sa nu ajungem si la Biserica Densus, care are o legatura foarte stransa cu Sarmizegetusa.
Biserica Sfantul Nicolae-Densus
Find un monument istoric foarte controversat, care a iscat numeroase teorii si discutii foarte aprinse in lumea oamenilor de stiinta, mai ales in privinta originii, Biserica din Densus continua sa ii fascineze pe toti! Unii au considerat ca la inceput biserica a fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci; altii vorbeau de un fost templu roman al zeului Marte; Nicolae Iorga plaseaza construirea monumentului in secolul al XVI-lea, iar istoricul de arta Vataseanu, in ultimul sfert al secolului al XIII-lea.
S-au facut numeroase investigatii. Dar monumentul continua sa-si pastreze cu indaratnicie taina. Se presupune ca biserica veche din Densus a suferit mari modificari de-a lungul timpului si, in special, la sfarsitul secolului al XIII-lea. Construita din bolovani de rau, caramida cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, etc., luate desigur din Ulpia Traiana, biserica din Densus are un aspect straniu, starnind totodata admiratie si uimire. Este un monument care iti taie respiratia, stilul constructiv este unul roman, insa depinde din ce unghi privesti acesta biserica. Din toate cele 4 laturi ai o cu totul alta viziune, una mai uimitoare decat alta. Ai impresia ca la um momendat vezi o biserica in stil roman clasic, apoi ca ai parte de o ruina romana, in alta parte iti da impresia unui fort dacic.
Sentimentul pe care il ai in preajma ei, sau cand atingi acele pietre din care este construita este unul foarte straniu, si in acelasi timp incitant, de aceia cred ca isi merita locul intre cele 7 minuni ale lumii moderne!
Dincolo de orice imagini sau orice as fi spus eu aici, merita ca macar odata, in trecere, sa va opriti pentru cateva momente in aceste locuri deosebite, asupra carora in momentul de fata se lucreaza la un proiect de restaurare istorica, ce sper doar sa nu fie la fel de „reusit” ca cel de la Cetatea Deva. Conform planurilor, pana la sfarsitul anului 2023, lucrarile de restaurare a Amfiteatrului antic din Ulpia Traiana Sarmizegetusa vor trebui finalizate, acestea inceput in toamna anului 2022, si sunt finantate din fonduri europene, atrase de Consiliul Judetean Hunedoara, printr’un proiect estimat la 17 milioane de lei.
Locatie si informatii:
Densus (Biserica Sfantul Nicolae-Densus), judetul Hunedoara, 14km de Hateg;
Sarmisegetuza ( ruine Ulpia Traiana Augusta) Judetul: Hunedoara, Romania
Coordonate: 45°31′N 22°47′E
Programul de vizitare si pret bilet
Intre orele 9.00-20.00, de luni pana duminica inclusiv; pretul biletului este de 4 lei – elevi, studenti, pensionari si persoane adulte cu handicap mediu și usor; 14 – lei adulti; copilul cu handicap precum și persoana care il insoteste beneficiaza de gratuitate; adultul cu handicap grav sau accentuat, precum si persoana care il insoteste beneficiaza de gratuitate.
Astea da…prezentări! Cu informaţie!
Asa da! Urasc descrierile vagi ale unora care doar se lauda pe unde au fost si pun niste poze, cu ei bineinteles Multumesc pentru informatii si sper ca vreodata sa ajung si eu pe acolo.
Multumesc pentru aprecieri! Sa va fie de folos … welcome to IceWorld! 😉
Saptamana trecuta am urmarit un documentar despre biserica Densus … Multe locuri faine si impregnate cu istorie are tara asta a noastra ! Iar, tu , ca de obicei….bine documentat si cu dorinta de a impartasi cu altii. Multumesc !
Am avut fericirea ca in mare parte sa le vizitez si cu drag am sa impartasesc mereu si altora ceia ce am trait, pentru ca in definitiv si la urma urmei ce haz ar avea, daca nu as darui si altora?! La fel cum le’am documentat in suflet si al lasat cronicile lor aici pana acum, tot asa voi face si de acum inainte … nu de alta … dar au mai ramas destule de vazut!
Multumesc si eu danette … 😉
Am fost acolo anul trecut si pentru cateva minute, parca am evadat in alta lume din alte timpuri. Citind ce ai scris, mi-am adus aminte de fotografiile facute si uitandu-ma acum la ele cred ca o sa incerc sa mai ajung odata anul acesta.
Superb!! Multumesc pentru informatii si fotografii!
Vremuri bune! Nostalgii…
Tarifele pe care le-ai pus mai sus sunt rezonabile, DAR… am trecut prin zonă în urmă cu vreo 8-9 ani, am oprit în parcare și ne-am dus să vedem ce implică vizitarea sitului. Am citit consternați, eu, soția și fiul, că era vorba despre 50lei de adult și 25lei copil, interzis foto sau taxa 25lei, s.a.m.d. Nu ne-a venit să credem!!!! Ai idee cu ce scârbă și cu ce viteză am decolat din parcarea lor?! Asta în condițiile în care cu o zi mai devreme vizitasem Castel Huniazilor, obiectiv extraordinar, amenajat, întreținut cu mari costuri dar la cam jumătate din tariful Sarmisegetuzei! Să înțeleg că au șomat niște ani pân’ și- au dat seama că buzunarul românului e scurt?!
Nu stiu ce sa zic, probabil ca tarifele variaza in functie de sezon, dar eu asa mari preturi la biletele de intrare nu am prins niciodata, singura lor justificare ar fi daca ai beneficia de banii aia de un tur ghidat, dar altfel nu se justifica de nici un fel! Dar, nu ma mira nimic, unii vor sa scoata bani din piatra seaca desi nu au niciun merit ca s’au pricopsit cu ceva care a fost construit de inaintasi lor si oricum habar nu au avut sa pastreze, dovada find si casele din jurul site’ului arheologic unde se poate observa cu ochiul liber ca in timp din site a fost carata piatra pentru diverse acareturi. Sper ca atunci cand mai ai drum tarifele sa fie decente pentru ca e un loc ce merita vizitat.
Brânza, rânză, gazdă, brazdă, viezure, varză, mânz, ghizd (al fântînii, nu vă gândiți la …) până la urmă celebrăm statutul de colonie ?
Și dacă, da, rongleza de acum, e de lepădat? Că vocație multimilenară văd că avem…
Întreb după câteva beri, si cîteva zile de ezitare.