Chiar daca au trecut cateva zile de cand sunt acasa, inca am sufletul plin dupa calatoria din Tulcea. Incet rumeg tot ceea ce am vazut si incerc sa le gasesc un loc de pastrare cat mai bine asezat in mintea mea. Am vazut multe locuri frumoase in acesta tara, insa aceea parte de lume are ceva special care m-a impresionat si bucurat mai mult decat ma asteptam.
Sfaturi ptr cei care vor sa ajunga acolo …
– daca aveti de gand sa mergeti in acest an si veniti din nord, atunci cea mai buna ruta pare a fi … Defileul Jiului -> Targu-Jiu -> Ramnicu Valcea -> Pitesti -> Autostrada A1 -> Bucuresti (centura) -> Autostrada Soarelui A2 -> Slobozia -> Tandarei -> Giurgieni (pod cu taxa) -> Harsova -> Tulcea.
Drumul este foarte bun in mare parte, exceptand o bucata de 4-5 kilometrii dupa iesirea de pe A2 in directia Slobozia, unde aveti de patimit pe un drum cu griblura, unde trebuie sa mergeti incet si cu grija!
Dupa iesirea de pe griblura, mare grija si la portiunea de asfalt, deoarece are sporadic niste cratere foarte adanci!
De acolo inainte drumul este superb, drept si destul de liber.
La capitolul „Lucruri neplacute”, pe langa aceea bucata de drum cu griblura dupa iesirea/intrarea pe A2, trebuie neaparat sa punctez centura Bucurestiului care mi-a dovedit din plin ca Bucuresti a fost si este condus in continuare de oameni care gandesc cu curul, sau ii doare in el de oras …
Se circula foarte greu datorita traficului infernal, insa nu neaparat asta ar fi cea mai mare problema a celor 30km de centura, ci cele doua mici intersectii care sunt pe parcursul centurii, nesamaforizate, nedirijate … nenimic … unde teoretic se aplica prioritatea de dreapta, practic … care pe care … si culmea … prioritar nu este drumul principal ci cele secundare care fac legatura cu orasul si … campul de balarii … Sincer eu atata prostie nu am vazut in viata mea … Din cauza ca drumul principal este strangulat in acele 2 puncte, pe ambele sensuri se creaza niste ambuteiaje care se intind pe cativa kilometrii, iar deplasarea se face metru cu metru! As recomanda sa evitati centura, insa nici orasul nu este o solutie, ptr ca daca aici reusiti cumva sa treceti in 30-40 de minute … prin oras va ia cu noroc minim doua ore! Deci din acest punct de vedere, Bucuresti este o adevarata piatra de incercare si nu neaparat ptr ca este extrem de aglomerat ci mai ales ptr ca este extrem de prost administrat la toate nivelele … asta ca sa sa nu zic ca defapt totul merge din inertie.
O alta chestie care mie unul mi s-a parut aiurea este podul cu plata de la Giurgieni, adica … nu taxa in sine ci valoarea ei, care ptr un pod pe care il tranzitezi in 2 minute atat la dus cat si intors este in valoare de … 8 lei, ptr autoturismele de pana in 3,5T … Adica nu era problema de bani, insa valoarea taxei mie unul mi-se pare aberanta! Pana la urma da-l dracu … este un pod, pe care daca esti din zona si il tranzitezi de cateva ori pe luna te aduce la sapa de cauciuc, ptr ca platesti atat la dus cat si la intors … 16 lei te costa o distractie de asta … dar … asta e Romania noastra …
Dupa ce reusesti sa scapi de Bucuresti, restul de nervi care ti-au mai ramas, este bine sa ii ti deoparte ptr ceea ce te asteapta la iesirea/intrarea in Pitesti de pe A1 … unde se desfasoara niste lucrari in ce priveste constructia unui pasaj din cate am inteles, si unde toate masinile sunt inghesuite pe doua canale extrem de stramte, unde cei aproape 300m pe care se desfasoara acesta lucrare, ii faci in 20-30 de minute sau poate chiar mai mult … depinde de coada si cum iti este norocul. Datorita acestei bucle care sufoca traficul, a drumului foarte virajat si a altor cateva puncte unde se executa ceva lucrari, cei 40 de kilometrii dintre Pitesti si Rm Valcea sunt cei mai aglomerati si enervanti, unde se circula cu maxim 70-80km/h, in coloana, ptr ca depasirile sunt aproape imposibile, deoarece sunt doar doua benzi si ambele sensuri sunt destul de aglomerate.
Aici voi incheia si capitolul „Lucruri neplacute”, ptr ca in afara de drumurile exagerat de aglomerate pe unele portiuni si vesnic in lucru pe altele … nu prea mai am nimic rau de spus.
Nu voi incheia cu o concluzie ci cu o recomandare, ca toti cei care nu au ajuns in aceea zona sa o faca! Eu unul nu ma voi oprii aici si probabil ca la anul va urma Sulina si Sfantul Gheorghe, deoarece si aceelea sunt parti ale acestui paradis care se numeste Dobrogea.
Va multumesc ca m-ati citit! Toate cele bune! 😉