Cu renovarile aproape de final, epica poveste din 2022

In urma cu vreo luna de zile povesteam pe aici ca am pornit proiect de renovare al unui mic apartament cumparat in ianuarie si care face parte dintr’un proiect al meu de investitii care ar fi trebuit sa se finalizez in 2020, dar m’au sarit doi ani, ca pandemie. Intr’un final, dupa o luna de zile, am reusit sa il termin de renovat de la zero, ieri reusind sa montez si mobilierul facut la comanda, au mai ramas doar efectiv de racordat utilitatile la electrocasnice, respectiv montarea furtunelor pe la chiuvete si alte maruntisuri care tin de partea de finisaje si curatenia finala pentru a putea fi montata si mocheta, aceasta fiind alegerea pentru camera unde am preferat sa pastrez vechiul pachet ce va fi complet acoperit cu o mocheta de trafic mediu, o alegere pe care am facut’o dupa ce m’am saturat sa ma tot tepuiesc cu parchetul laminat, ala care dupa cativa ani de praf-pulbere-tandari oricat de scump ar fi, plus ca esti lipsit complet de izolatie termica in cazul in care nu ai incalzire in dusumea, o varianta scumpa in care nu aveam de gand acum sa investesc.

Cu renovarile aproape de final, epica poveste

In primul rand trebuie sa mentionez faptul ca in toata aceasta luna de zile am fost intr’o reala competitie atat cu preturile pentru materiale de constructii, cat si disponibilitatea lor care au dus la preturi care cresteau de la o zi la alta, cate un pic aici, cate un pic dincolo, s’a adunat. In al doilea rand, pe langa vremea care mi’a dat de furca (foarte frig), mai trebuie sa zic ca nici meseriasii nu mai sunt ce au fost, adica s’au dus dracului vremurile cand le dadeai avansul pentru lucrare odata cu cheile si te mai sunau ei cand era gata sa iti dea cheile inapoi vs banii pe care ii mai aveai de platit la finalul lucrarii. Desi am mai lucrat inainte cu oamenii astia care imi sunt si vecini si am fost ok, nu stiu ce s’a stricat si pe unde, dar de data asta a fost un haos general, singurele zile in care lucrurile au mers cat de cat cum trebuie fiind alea cateva zile in care a trebuit sa ma implic si eu la golirea apartamentului de ce era prin el si rezolvarea problemei deseurilor provenite din renovare, o problema care m’a albit pentru ca nu prea ai variante sa scapi legal de acele deseuri, repectiv moloz. In rest, cand i’am lasat de capul lor a fost un real haos, atat ca organizare cat si ca lucrare in sine pentru ca au incercat sa fusereasca cam tot ce se putea fuserii in buna traditie romaneasca, tot ei facand ceva tarantele cand ulterior cand i’am pus sa refaca unele parti ale lucrarii unde o dadusera rau de tot de gard, apeland la smecheria aia de a fuseri pe unde ulterior nu se vede pentru ca fusereala aia oricum urma sa fie acoperita de mobila sau electrocasnicele ce urmau sa fie montate pe acolo. Ca o concluzie, Celentano e vesnic si mai nou face echipa cu Dorel!

Cum s’au implinit estimarile vs costurile reale

Avand in vedere ca am fost in acea competitie cu preturile care cresc de la o zi la alta, cumva am reusit intr’un final sa tin cheltuielile in frau desi acestea au sarit undeva pe la 30% extra fata de ce estimasem cu tot cu acel 20% pe care il pun in mod traditional in plus pentru inerentele surprize ce pot sa apara cand te apuci de renovat. La cheltuielile astea s’au adaugat si ciupelile echipei Celentao-Dorel care nu s’au tradus prin furt de materiale, dar cate un banut in plus pentru cate ceva pe ici, cate ceva pe dincolo, ca si cum alea nu erau parte a lucrarii despre care discutasem de la bun inceput, ba ca s’a scumpit benzina si ei vin cu masina 15km, ba ca s’a scumpit gazul si curentul, lucru pe care l’am tolerat pana la un punct de la care i’am anuntat ca pana acolo a fost toleranta mea si n’au prea avut de ales decat sa inteleaga ca daca mai vor ceva bani „in plus” le trag din ce am sa le dau la finalul lucrarii si ieseau mai degraba „pe minus”. Si asa, cumva, cumva, am ajuns la finalul la care cand am tras linie, linia fiind una cu tusa ceva mai groasa, dar nu atat de groasa incat sa imi para rau ca am suprainvestit sau sa ma dezechilibreze intr’o perioada in care nu prea isi permite nimeni lucrul asta.

La final

Una peste alta si trecand peste idealul ca „se putea si mai bine”, treaba a iesit cam ce am vrut sa iasa, unii zic chiar ca foarte bine, dar na, poate eu sunt ala nitel mai pretentios. Ca investitie in vremurile astea, probabil ca era cam singura ce ar fi meritat sa o fac, desi daca nu cumparam apartamentul ala in ianuarie, nu stiu daca azi as mai fi avut curajul sa investesc, basca, intre timp s’a mai pus ceva la preturile ce erau si asa in ianuarie foarte mari si probabil ca fie vor mai creste un pic in perioada urmatoare sau se vor bloca aici, adica foarte sus, pentru ca acel carambol din Ucraina va mai dura, mai ales ca e in folosul tuturor celor care fac averi fara precedent din intretinerea lui, iar redesenarea harti lumii e departe de a se fi incheiat dupa ce intre timp e sfada mare intre sefii la lume.

O sa fac candva si poze.

14 comentarii la „Cu renovarile aproape de final, epica poveste din 2022”

  1. In primavara asta urma sa torn niste stalpi la tara pentru o magazie la care i-am turnat anul trecut fundatia. Cand am vazut pretul la fier beton, mi-am bagat picioarele, pentru ca cel putin anul asta nu-mi permit sa mai fac ceva, bine ca macar tu ai reusit sa termini ce aveai de facut! victory

    Răspunde
    • Nu am avut de a face, dar am prieteni cu afaceri prin constructii si mi’au povestit si ei ca e jale mare cu fier-betonul si tot ce e metal, de lemn nu mai vorbesc. Da, naspa, multi or sa isi amane lucrarile ceea ce o sa duca probabil si la multe falimente in domeniu.

      Răspunde
  2. Am renovat 2 camere ca vine cel mic, sa nu mai aud de meseriasi cat traiesc eu, prefer sa ma chinui eu de acum inainte decat sa isi bata jepcarii astia joc de mine! Is incredibili, te jegmanesc cat pot de mult si isi bat si joc de bani, materiale si lasa in urma lor o mizerie crunta! Nu mai ai cu cine sa lucrezi ok, sucks!

    Răspunde
    • Mi’au lasat si astia mizerie ca la balamuc …ce naiba sa mai zici decat ca in ritmul asta o sa ne apucam toti sa lucram singuri ce mai avem pe acasa.

      Răspunde
    • Depinde de oras, depinde de amploarea lucrarii, in principiu pentru o renovare completa se cere intre 5.000 si 10.000 de lei, dar cum ziceam, tine de multe aspecte, vezi pe la tine prin zona ca sa ai o idee.

      Răspunde
    • „Cam cat se poarta manopera?”

      La capitolul ăsta încerc eu un răspuns (chiar sunt curios cam în ce proporție mă „apropii” de realitate.
      „Meseriașii” merg pe următoarea logică: manopera=80-90% din prețul materialelor. Costă parchetul, să zicem, 2500lei? Manopera va fi undeva la 2000-2100lei.
      E xam singura metodă prin care CelentanoDoreii își calculează tainul ce-l au de încasat. Ok, negociezi, dar baza de plecare asta e.

      Răspunde
      • E foarte relativ si greu sa iti faci o idee doar in teorie pentru ca s’ar putea sa patesti cum am patit eu, adica, una sa te intelegi la inceput si pe parcurs sa isi dea ei „subit” seama ca era mai mult de munca decat estimasera initial, romanisme de astea clasice. Pe langa asta trebuie sa ai cat de cat idee la ce te inhami, teoretic pe calculul ala se merge acum, respectiv intre 50-90% manopera din pretul materialelor, aici depinde de negociere, dar mai depinde si de atentia ta, ca de exemplu daca renovezi o baie/bucatarie, multi uita de faptul ca acolo sunt si tevaraie care trebuie reinoite iar manopera pentru asta e manopera extra, nu intra in pusul gresiei. O alta belea e ca in vremurile astea, fiind o reala competitie a preturilor, fiecare zi pierduta anapoda sau lungita fara sens, isi da cu minus odata cu scumpirile, asa cum scriam in articolul anterior, azi parca mai mult decat oricand timpul inseamna bani, iar toti banii aia se contorizeaza la final. Una peste alta, eu unul daca inainte ziceam mereu ca la orice lucrare trebuie sa pui un minim de 20% extra bani pentru orice estimare, ca sa fiu sincer, azi as zice sa ridici procentul ala undeva pe la 50% ca sa fi sigur ca iti ajung banii si duci lucrarea aia pana la final!

        Răspunde
  3. Bravo meștere! Hai să vină chiriașii să te faci și matale land lord :)) Altfel, treaba cu mocheta m-am gândit și eu și mi-a dat cu virgulă că la mine încă e menajerie și nu cred că se impaca foarte bine mocheta cu câinele și pisica. De pește am scăpat pe la începutul anului, câinele sunt optimist…are deja vreo 13 ani. Da Gheorghe are 9 vieți….

    Răspunde
    • Multam! Mai e ceva cale de batut pana la lendlordareala aia, pentru ca trebuie facute inainte niste manevre strategice undeva pana in mai, manevre care mai presupun niste cheltuieli de logistica cu ceva batai de cap, dupa care trebuie neaparat sa iau o pauza ca sa apuc sa imi trag un pic sufletul ca m’a cam epuizat din toate punctele de vedere perioada asta, financiar ca fond de investitii, inclusiv.
      La partea cu mocheta, parul de animale poate fi o mica problema intradevar, dar nu atat de complicata pe cat ai crede mai ales daca pui o mocheta cu „par scurt”, iar pentru curatenie apelezi la niste perii speciale de aspirator care sunt chiar foarte eficiente, nevasta’mea poate confirma asta, ca noi avem de toate, de la caini la pisici, iar acolo va locui una dintre ele. hi

      Răspunde
  4. Decat sa dau bani unor asa zisi meseriasi , sa imi strice vopseaua si alte materiale si sa ma streseze non stop cu bani , cereri de materiale , prefer sa renovez singur .

    Am vazut unele lucrari facute de „meseriai” care au fost platiti regeste si si-au batut joc de client

    Răspunde
    • E un fenomen destul de des intalnit, beleaua e ca nu toti avem tipul necesar si nici priceperea sa ne apucam de lucrari de astea de amploare, dar da, daca timpul iti permite si te pricepi cat de cat, e o varianta.

      Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura