Cum e treaba cu deficitul mainii de munca in vanzari

Ii vad pe marii retaileri (si nu numai) plangandu’se ca sectorul de vanzari trece printr’o criza crunta de personal si asta nu de ieri, nu de azi, acestia fiind obligati de ceva vreme sa apeleze la solutiile de forta majora cum ar fi angajarea de pensionari in multe zone ale tarii. Care sunt motivele pentru care oamenii fug de locurile de munca in vanzari? Pai hai sa le raspund eu alora care ii vedeam zilele trecute ca sunt ingrijorati ca nu mai au pe cine angaja dar nu fac nimic sa depaseasca criza:

• salariile sunt primul motiv! In vanzari sunt printre cele mai mici salarii din piata muncii fara posibilitati prea mari de bonificatie;
• munca in ture! Pentru cei care au muncit pe la vreun retailer stiu ca munca asta in ture nu are un program clar tocmai datorita migrarii masive a oamenilor care ocupa posturile astea doar temporar, in concluzie daca te angajezi la jumatate de norma de exemplu, asta nu va insemna 4 ore/zi sa te poti duce si la scoala de exemplu, ci cum ii taie capul, adica pot fi chiar si 12 ore/zi cumulate cu libere dupa si alea date cand si cum. In concluzie nu te poti baza pe un program;
• schimbari permanente ale conducerii si viziunii sefilor care se rotesc periodic;
• lipsa de predictibilitate si siguranta.

Sunt doar cateva motive pentru care aceste locuri de munca nu se numara printre preferintele mai ales ale tinerilor care isi doresc sa aiba atat o predictibilitate cat si un salar mai bun decat ce ofera acesti retaileri care se incapateneaza sa nu schimbe nimic din punctul asta de vedere ci sa gaseasca tot soiul de variante care mai de care mai ciudate pentru a mentine la minim atat salariile cat si personalul. Ca un banal exemplu, cu toate problemele enumerate mai sus s’a confruntat si fiica’mea, care studenta fiind s’a angajat la Kaufland cu program de 6 ore, cu un contract pe patru luni, la resemnare acesta fiind schimbat  la 4 ore ca la 6 nu au mai vrut, ajungand sa munceasca aproape tot la fel de mult pe jumatate din cat lua inainte desi nici atunci nu era fabulos. In rest, programul a zapacit’o de cap, nimeni netinand niciodata seama de faptul ca era studenta desi la angajare precizare acest lucru si asa se si intelesese cu ei . In rest niciodata nu putea sa isi ia liber la nevoie, nici macar in sensiune pe motiv ca nu exista personal care pleca mai mereu. Bineinteles ca dupa 5 luni si’a bagat picioarele si a ales sa lucreaze la un restaurant unde castiga dublu fata de ce lua la Kaufland plus bonusuri, cu un program flexibil si mult mai lejer.

In concluzie: in ritmul asta, daca nu mai pun ceva la banii si nu inceteaza cu bataia de joc, or sa ajunga directorii sa stea pe la case.