Tot mai greu cu mana de munca si munca manuala in Bucuresti, greu in sensul ca daca acum cativa ani gaseai oameni pentru orice, acum parca toti au disparut si gasesti tot mai rar un om care vrea sa faca un ban cinstit in afara orelor de program, sau in vreo zi libera, de unde trag concluzia ca ori sunt toti bogati, ori nu mai vrea nimeni sa munceasca si se multumeste cu ce are.
Curatenie dupa renovare in Bucuresti
Cumva am ajuns la capatul renovarii pe care mi’am propus’o si suprinzator sau nu, am reusit sa ma incadrez si in buget. Norocul meu a fost ca mi’am adus om de acasa pentru treaba asta, la care am preferat sa ii platesc si drumul pana aici si intretinerea „all inclusiv” ca sa imi faca ce trebuia facut si a facut rapid si bine. Terminand toata treaba care tinea de glet si lavabila, a venit vremea curateniei, o curatenie care nu e nici pe departe ca dupa o renovare clasica pentru ca omul meu a lucrat cu multa grija si dupa fiecare etapa s’a facut curatenia grosului ce rezulta din toata treaba asta pana cand am ajuns la un soi de curatenie generala. Pentru curatenia asta in gandul meu ma bazam pe mama Rozica, femeia de servici de pe scara, dar mama Rozica a murit anul trecut intr’un accident stupid de pietoni si in locul ei, au fost aduse alte mimoze, angajate la o firma de curatenie si care, din nu stiu ce motiv, se comporta de parca nu’s femei de servici, ci un soi de sefe de scara.
Va fi tot mai greu sa mai gasesti oameni care sa munceasca genul asta de munci
Se plangea de asta chiar patronul firmei unde sunt angajate minozele astea aduse de pe la tara de undeva, mama Rozica find probabil ca ultima generatie care a fost invatata cu munca si nu s’a dat inapoi niciodata de la munca atunci cand a fost nevoie sa faca un ban in plus. Vor ramane doar firmele unde va fi tot mai greu cu angajatii si care or sa te beleasca la sange de orice lucrare ca sa poata supravietuii, pe aici sunt deja niste preturi la „orice” de mai bine te apuci sa faci singur ce poti, si cum poti. O speranta mai am azi din auzite, cica ar mai fi o mama Rozica pe undeva pe la o scara, poate am noroc.
UPDATE
A venit mama Rozica la curatenie, nu vreti sa stiti cat am cautat’o …
Cred ca asta e o problema peste tot, nu doar in Bucuresti! La noi pe aici prin Timisoara, greu mai gasesti asemenea oameni desi prin cartierele sarace cumparatul pe caiet e un mod de viata pentru multi. Dar deh, de la stat vouchere de curent, de la stat ajutor social, de la stat vouchere pentru mancare, de la stat ajutor pentru copiii, de la stat vouchere pentru incazire, restul pe caiet si CAR-uri. La ce dracului sa mai munceasca cineva cand multi au ajuns sa se multumeasca cu putinul ala pentru care nu trebuie sa faca nimic? De generatiile tinere la care nu le place nici scoala si le mai pute si munca, ce sa mai zic? Nasol va fi.
Pomenile sociale e una din cauze, a doua find turismul economic, respectiv muncesc 2-3 luni pe dincolo ca sa traiasca 2-3 luni pe aici, mergand la munca aia prin rotatie. Evident ca nu chiaburesc, dar se invata cu tot mai putin si cu ce pica de la stat, se descurca cumva si atunci, la ce naiba sa mai puna mana pe munca cand pot sa nu faca in cea mai mare parte a timpului nimic? De tineri, n’are rost sa mai vorbim, greu cu ei, mai ales ca multi vor bani multi cu efort minim si nici nu stiu sa faca mare lucru. Mda … poveste lunga.
Iti e teama sa bagi pe oricine in casa, maica-mea a ramas fara niste lucruri pe care nu le-a observat ca lipsesc atunci cand a pleca firma de curatenie. Reclamatia ulterioara a fost tardiva pentru ca nu avea cum sa demonstreze ca marumtisurile alea au existat si uite asa a ramas fara un lant de aur si ceva argintarie pe care le avea intr-un sertar si uitase de ele sa le ia de acolo inainte sa vina firma de curatenie. Probabil ca s-a intamplat si la altii, dar oameni nu raporteaza pentru ca nu pot dovedi.
Am auzit si eu destule povesti de genul asta si nu e deloc placut sa te trezesti ca dupa ce pleaca firma sau oamenii care vin la curatenie, e mai curat decat ti’ai fi dorit! Ca fapt divers, am cautat pe OLX ceva anunturi cu servicii de genul asta si printre ele am dat peste un cuplu care pusesera un anunt ca se ocupa de servicii de curatenie. Interesant era ca pe conturile separare ale celor doi ofertanti, pe langa anuntul cu servicii de curatenie, vindeau si diverse lucrusoare printre care parfumuri scumpute, mici bijuterii si alte maruntisuri.
Nu e dovada ca erau neaparat furate de pe unde faceau „curatenie”, dar e totusi o supozitie rezonabila, dovada find ca nici multa minte nu aveau. 
Haha, noi am adus om de la Stockholm, sa refaca unele lucruri dupa o renovare mai ampla. Am ramas muta cand am vazut unele finisari? I-am platit avionul, cazare, mancare si i-am platit si noul pasaport ca ala vechi ii expira. Un meserias super bun, dar cu viciul jocurilor: cheltuie tot ce castiga. A fost, nu cu mult mai scump, dar a reparat o gramada. De curatenie nici nu mai zic, ca m-am uitat dupa niste firme din Bucuresti si sunt aproape la pret de Stockholm. Am venit cu masina, echipati cu Kärsher, detergenti, alte chestii si in vreo 2 zile am rezolvat cat de cat. Ce sa zic, imi venea sa plang: geamuri noi montate, vopsita rama peste, vopsit scara si un pic peste balustrada…din astea. Dar de, nu am fost acolo, am avut om care sa supravegheze. Cica avem prea multe pretentii. Asa o fii. Si noua ne-a fost teama sa bagam fara ceva recomandari pe oricine in casa. Pe undeva e de inteles: salariile au crescut, viata mai scumpa, dar undeva se va rupe filmul, pretentiile sunt deja prea mari, fara prea multa munca. In multe domenii, nu numai curatenie
Eu se pare ca am avut norocul sa gasesc o alta mama Rozica, azi era la curatenie la nu stiu ce birou, maine o sun sa stabilim sa vina la facut treaba aici, is asa de bucuros de parca am cucerit universul!
In rest, te inteleg perfect, multi lucreaza in dorul lelii, nu le pasa absolut deloc ca dupa ei ramane un dezastru de nedescris de ajunge curatenia sa te coste si sa iti ia timp cat lucrarea de renovare in sine. Aici a fost bine, la renovarea de anul trecut in schimb a fost jale ce a ramas dupa ei, 2 saptamani a durat curatenia si a fost munca de sisif ca neputand sta dupa ei in fiecare zi, degeaba le’am luat folie si banda de mascare, au facut ce i’a taiat capul.
ceea ce sumarizeaza @Cakanika, se incadreaza fix in politica reset-ului lu` nenea Schwabu, adica las` ca-ti pica para malaiata de la stat, minim-ul minimului, e drept, dar efectiv gratis/degeaba/free
deci pentru ce sa faci vreun efort !?!?!? Pe zi ce trece tot mai multi trec in barca asta, pentru ca isi dau seama ca oricat ar vasli la barca lor, nu mai reusesc sa faca fata inflaltiei. In plus mai apare o mare, imensa frustrare! Unii muncesc o viata, pana in ultima zi inainte de pensionare si cand li se face calculul pensiei, constata ca primesc doar cu putin in plus fata de altii care au frecat duda zi-lumina si au trait precum greierele din poveste! Cum sa nu ti se puna pe suflet?! Cunosc oameni care efectiv au trudit in viata lor, ca acum sa fie persiflati fatis de fitecine prostovan-analfabet-putoare ordinara aflat la o aorecare varsta matura care nu stie ce inseamna program de lucru, trezit la ora fixa, proces de productie sau plata in acord global dupa munca prestata. Si ce face unul ca asta ?! Bine-merci, ii rade in nas celuilalt care isi face griji ca abia are bani sa-si plateasca factura de curent, in timp ce el e linistit ca stie ca Primaria n-o sa-l lase de izbeliste, ca o sa fie nevoie de votul lui, candva!
Asta-i sistemul, oameni buni! Si lucrurile rele se acutizeaza vazand cu ochii! Cand sistemul va strange cureaua cu astia, ce credeti ca vor face ca sa-si asigure diferenta? Exact, vor „completa” de la mine sau de la tine! Pentru ca regimul armelor si munitiilor nu-mi permite mie sa-mi cumpar (si nici sa o folosesc ca atare) arma pentru autoaparare!
Fane, leprismul nu e o boala noua, nu e de ieri, nu e de azi, e de cand lumea. De aia unii au reusit sa evolueze si sa faca mai mult decat umbra pamantului si altii au ramas tot acolo. Cine vrea sa munceasca si sa traiasca civilizat, munceste si traieste ca atare, cine vrea sa fie lepra, nimeni si nimic nu il convinge sa isi depaseasca starea. Acum e inca bine pentru astia ca e de unde sa ii tina, dar la cum se arata lucrurile nu mai e mult pana cand se vor gata pomenile si ne intoarcem la vremurile in care aia care muncesc vor avea din ce trai, in vremea in care leprele vor avea de ales intre a se apuca de munca sau a muri de foame. Legat de cei cu pensii mici dupa o viata de munca, e si aici un pic discutabila treaba ca multi s’au si multumit asa cata vreme au fost activi si ar fi putut sa agoniseasca sau sa faca ceva in plus pe langa alea 8 ore de frecat menta pe la vreo fabrica, pentru ca in mare parte cam asa a fost treaba si trebuie sa recunoastem asta. Si multi din aia la vremea lor poate ca au fost un soi de mici leprute care daca nu ar fi fost munca obligatorie in comunism, stateau si o frecau cum fac astia azi, spre norocul lor atunci ii obliga sa mearga la munca. Eu nu judec pe nimeni, doar spun ca e cu dus si intors discutia si e lunga rau, din punctul meu de vedere insa cum am fost invatat sa ma gandesc si la ziua de maine si sa muncesc pentru fiecare capat de ata, evoluand incet si doar prin munca, statul acasa pe vreun venit de ala minim nu e o solutie, de bine de rau inca mai pot face cate ceva, chiar daca si eu am de gand ca dupa ce termin pe aici sa iau un pic de pauza si sa ma bucur de munca si investitiile din ultimi 7 ani la proiectul asta, eventual cu ajutorul lui Dumnezeu sa incep sa culeg si ceva roade. Sanatosi sa fim!
He, he! Nene @ice, te-aș sfătui, în primul rând, să-i mulțumești lui Dumnezeu, zilnic, pentru darurile cu care te-a înzestrat, fără de care n-ai fi fost în stare de nimic. În al doilea rând, poate ar fi bine să te gândești, că, din nu știm noi ce motive, tot Dumnezeu a considerat că unora să nu le dăruiască aceeași talanți și bieții de ei, au fost nevoiți să se plaseze în tabăra mai-slab dotaților intelectuali și astfel să nu fie în stare decât de trudă zilnică. De la asta și până la ce spui tu despre cei cu pensii mici (și văd că ții morțiș să pomenești fix de niște excepții despre care nu vreau măcar să vorbesc, nu cred că poți să mă contrezi fix cu asta!) , mi se pare mie sau te-ai rupt cumva de realitate, uitând că în zonă privată, de 33 de ani, bravii patroni, galbeni de grași și care se laudă cu curajul de investitori, au făcut cheag gros tocmai pe spatele acestor sclavi, cărora nu le-au plătit contribuțiile la stat conform muncii prestate, unii n-au raportat nici un fel de activitate pentru cei care munceau 12ore/zi pentru ei. Arată-mi un singur patron libidinos care ar fi ținut un angajat care să frece menta și el să-l platească chiar și minim!!!! Așadar, ori fi multe de spus pe temă, om fi având noi doi multe contre în timp, dar să alegi fix puncte divergente să le expui în replică, e cam nașoa, zău! Parol!
Romania a intrat in 90 direct in sclavagismul al mai imputit, toti patronii lu’ peste avand legaturi cu padurenii. De-aia isi si permit. Macar daca intram in capitalism si tot era ceva. Da’ nu-i nimic, o sa-i linisteasca pe toti tatutzu Schwab de n-o sa piuie nici mamica lor de patroni. Si toti se vor scarpina in crestetu’ la caputz in mijlocu’ de la strada si se vor lamenta: ba’ da cum e posibil, da’ de ce ma nene, da’ cum, da’ vai, da’ aoleu. Comunismu’ asta 2.0 va da lumea cu curu-n sus da cre-ca va face si ceva dreptate. C-asa-i viata trecatoare, unu naste si-altu’ moare, of of, mai mai! Just wait for it!
Nu stiu domnule Fane la altii cum e, dar ce stiu e ca in anii ’90 eram un tefelist singur pe lume si rupt in cur care a invatat ca Dumnezeu iti da, dar niciodata nu iti baga in traista, o lectie pe care am tinut’o minte si de atunci m’am folosit de orice oportunitatea mi’a dat sa fac ceva, si de aia dimineata mergeam la scoala, iar dupa masa munceam sa supravietuiesc! In vremea in care toti ravneau un loc de munca la stat (nici azi nu s’a schimbat nimic) eu renuntam la unul ravnit si binisor platit la vremea aia, ca sa nu ma mai intorc niciodata la optiunea asta alegand sa o iau pe calea spinoasa a independentei, motiv pentru care am cazut si iar m’am ridicat, dar am preferat sa ma bucur de libertatea de a alege pentru mine si viata mea, libertatea obtinuta in 1989 cu toate bunele si relele ei. De atunci si pana azi, n’am stiut ce e aia „zona de confort” doar am tras, am muncit, am facut de toate si orice s’a putut, am schimbat caii si caruta de cate ori a trebuit, si nu am ratat nicio ocazie sa fac ceva, fara a ma gandi la pensie si huzur, iar in vremea in care unii isi pierdeau banii la Caritas din lacomia de a obtine rapid foloase nemuncite, eu am ales sa muncesc si cu banii aia putini obtinuti din munca fac mici investitii care sa imi aduca un profit mic, dar sigur si muncit si tot asa am tot cladit de atunci pana azi, cand nu’s sunt deloc vreun bogat si nici n’am de gand sa ajung, ci unul care se multumeste cu ce are. Nu e treaba mea ce au facut altii cu viata lor si cu oportunitatile date de Dumnezeu, ca la toti le da, dar nu toti stiu sa se foloseasca de ele si nici nu invata, de vina find mereu cineva sau ceva, ca intr’un final multi tot pe Dumnezeu sa il huleasca ca … „n’au avut noroc”. Sa fie sanatosi, eu nu am stat sa ma uit ce fac imbogatitii si nici securistii, nici nomenclaturistii, nici chiaburii ce sugeau sangele poporului, eu am incerca sa ma uit ce pot face la nivelul meu si din perspectiva mea, rugandu’ma la Dumnezeu doar sa imi dea putere sa merg inainte si cerandu’i doar ce merit, motiv pentru care de exemplu eu nu am avut de mai bine de 15 ani vreun concediu si abia acum indraznesc sa visez la unul. A fost greu uneori, de cateva ori am pierdut tot, dar am luat’o iar de la capat. Nu va fac aici o apologie a mea, ca nu e cazul, am facut si eu numeroase greseli si de multe ori am mizat gresit, si nici nu judec pe nimeni, insa ce cred si stiu e ca Dumnezeu e mereu langa tine atata vreme cat ai habar ce vrei sa faci si tragi pentru asta pana la capat, indiferent de cat de greu este. Inchei aici, nu e un flame bite, ci doar un drept la replica. Doamne ajuta!
Sa nu mai aud de firme de curatenie in Romania! Nu generalizez, dar eu pana acum nu am gasit una serioasa care sa ma multumeasca pentru banii dati! Da, sunt foarte pretentiosa, da, verific fiecare coltisor din casa, dar consider ca atunci cand platesc cat mi-se cere si nu fac nazuri la pret, trebuie sa fiu multumita cu tot cu nazurile mele! O am pe Florenta cu fiica ei, doua tiganci mandre de ce sunt, fac fetele astea cat 10 firme de curatenie la un loc, fara aspiratoare cu aburi si alte fite, frumos, manual, clasic, dar constincios si cu bun simt! Da, le platesc „la negru”! Si? Stau fetele astea cu mana intinsa pentru ajutor social la stat? Nu! Muncesc so o fac bine! Succes sa gasesti o alta „mama Rozica”, sunt aur la casa omului!
Bai, da’ v-ati dat dreaq, nu mai stiti sa pilotati un maturoi, un faras, un aspirator, un batator de covoare? Cred ca v-ati uitat cam mult la TV la Șarls si Ioha, ca altfel nu-mi explic. Da o tiara nu purtati prin casa, asortata la halatul de matase Charmeuse?
Nu stiu cu cine vorbiti mai exact, dar pentru ca te vad asa de pornit, te invit pe matale sa vii si sa dai cu „maturoiul” ala intr’o casa de 180mp in care mai e de sters si praful, curatate cele 4 bai, sters geamurile, curatat covoarele, spalate si calcate perdele, etc. In cat timp zici matale ca reusesti sa faci curatenie cu „maturoiul” ala magic? Dar trecand peste asta, care e totusi problema dumnevoastra daca eu imi permit sa platesc pentru serviciile astea, preferand sa dau niste banii care ii ajuta pe niste oameni, in vremea in care mie imi salveaza din timpul pe care il pot folosi pentru a face altceva? Pana la urma cred ca este totusi o chestiune de alegere personala ce nu cred ca trebuie dezbatuta in vreun fel.
Nene Cib, la mine si in cazul dat, fiecare zi pierduta inseamna bani pierduti pentru ca stau si imi sta norocul, iar in timpul ala pot sa fac altceva si am destule de facut, aici timpul e limitat in marja asta, ca nu’s in vreo vacanta.
In concluzie, capitalism inseamna ca fiecare sa faca ce se pricepe, iar banii sa circule, timpul find valoarea reala pe care multi o ignora! 
Rareori mai gasesti o firma de curatenie care sa faca treaba , la fostul loc de munca venea firma de butonat telefoanele , dadeau cu matura la caterinca , nu stergeau praful , nu dadeau cu mopul , in urma lor trebuia sa vina altii sa le faca treaba
La firme e jale! Asa este, dupa ce pleca aia, trebuie sa te apuci tu de curatenie!
La firme faza e ca unele firme de curatenie sunt aduse prin relatii , combinatii si de aia nu isi fac unele treaba cum trebuie , daca erau aduse pe bune altfel stateau lucruriile
Oricat de pe bune ar fi, cand auzi 80 lei/h/om daca iti vin acasa, le urezi sanatate!
Tocmai am avut si eu o nevoie similara. Am gasit pana la urma o firma care va veni saptamana viitoare pentru curatare geamuri si usi.
Pentru curatenie pe jos am decis sa o fac cumva pe cont propriu. Asa ca am inchiriat de la Leroy-Merlin un aspirator industrial cu care am reusit impreuna cu iubita mea o treaba super buna, cam 110mp in 7 ore. M-a costat doar 180 lei si o zi de weekend “irosita”. Nici nu-mi imaginez cate mii de lei as fi cheltuit daca angajam o firma sa faca acelasi lucru.
Dar da, in general e foarte dificil de gasit cineva dispus sa mai lucreze genul asta de munci, chiar daca in acest moment sunt foarte bine platite.