Astazi sunt mai sarac decat ieri desi nici ieri nu eram bogat, ca un bun si cinstit contribuabil al acestei tari, mi’am platit tot ce insemna impozite si taxe pe proprietatile ce le am. Nu am nimic de comentat la acest capitol, ca pana si Iisus ne invata sa dam Cezarului ce este al Cezarului, iar eu mereu am facut asta, chiar daca m’am simtit de multe ori negru pe plantatii. Nu e vorba ca ma incearca vreun sentiment de regret, doar ca niciodata nu o sa imi pot scoate din cap intrebarea:
M’as bucura sa stiu ca cei in mainile carora au ajuns nu isi bat joc de ei si ii redirectioneaza inspre un bine comun, la care cotizeaza orice om al tarii asteia, dar din pacate m’as amagi prea tare si ar durea prea rau, cand imi dau seama ca defapt se duc in gaura neagra in care s’au dus toti de pana acum.
Asa ca … sa dam doar Cezarului ce este al Cezarului …