Treptat incepe sa fie intrebarea care ma seaca cel mai tare … pentru ca o primesc din ce in ce mai des, de la oameni care fie ma cauta pe la birou fie ma suna (numai dracu stie cum de fac rost de numarul meu de telefon) fie dau peste ei din greseala pe strada. Hai ca a doua categorie sa zicem ca ii trec cu vederea, dar pe primele doua mai putin … pentru ca ma cauta nu ca sa ma intrebe ce mai fac (desi cu asta incep si bineinteles ca este o alta intrebare pe care o urasc) ci pentru ca au nevoie de ceva si eu trebuie sa imi aduc aminte de ei cine sunt, desi trecerea lor prin viata mea a fost pasagera la un moment dat.
Mai oameni buni, pai daca as reusi sa recunosc, toate fetele care trec zi de zi prin dreptul ochiilor mei ar insemna sa am un creier cat toti restul la un loc. In plus de asta, niciodata nu am fost exagerat de bun la a imi aduce aminte nume sau fete de oameni, facand o selectie clara intre ce merita sa tin minte si ce nu, probabil de aici nici inclinatia mea inspre barfa si trairea vietii altora. Ii iau cu sunt la acel moment, sa ii uit in urmatorul, pentru ca tangenta mea cu ei se incheie tot atunci. In plus de asta … nu vad de ce toti cred ca eu sunt Maica Precista, care le asculta belelele lor si le si rezolva, doar pentru ca la un momendat oarecare am trecut tangent unul pe langa altul sau am avut un context in care am colaborat.
Nu fratele meu alb, nu te mai recunosc ca existenta ta prin viata mea fie a fost stearsa, fie sumara, deci nu vad la ce dracu sa te tin minte, iar cel care va poate ajuta pe toti e sus prin ceruri, inca nu (cred ca) a coborat pe pamant! Eu sunt doar un om, cu minunile va rog sa va adresati LUI!
Multumesc!
Foarte usor pe cei ca tine i-as incadra in randul celor aroganti si cu nasul pe sus.
Ma bucur ca te’ai prins!
Nice blog! 😉