Printr’un portret, prin dragoste, mereu.
Te’indepartezi cat doru’mi te retine
Ma porti in gand, iar gandul tot e’al meu …
Shakespeare, din sonetul 47.
De vorba cu Shakespeare: despre iubire
Printr’un portret, prin dragoste, mereu.
Te’indepartezi cat doru’mi te retine
Ma porti in gand, iar gandul tot e’al meu …
Pe suflet, ca pe-o pânză, cu penelul,
Eu te-am răpit pe veci închipuirii,
Ca să-mi admir prin trupul-ramă, ţelul
Duios din perspectivele iubirii.
Nici pictorii nu te-ar schimba în artă,
Căci n-ar cunoaşte-adevărata-ţi faţă
Ce încă uneori mi se arată
Prin ochiul atelierului, în ceaţă.
Privirea mea cu-a ta se împleteşte,
Căci amintindu-mi forma-ţi prin fereastră
Şi soarele în pieptul meu priveşte
Când mă desfăt pe calea ei albastră.
Prin ochii tăi cu graţie contemplu
Nu inima ci-altarul unui templu.
… de William Shakespeare
Si totusi … iubirea …