De vorba cu Shakespeare: despre iubire

de

Nu imi esti alaturi, insa esti cu mine
Printr’un portret, prin dragoste, mereu.
Te’indepartezi cat doru’mi te retine
Ma porti in gand, iar gandul tot e’al meu …

Shakespeare, din sonetul 47.

Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

2 comentarii la „De vorba cu Shakespeare: despre iubire”

  1. Pe suflet, ca pe-o pânză, cu penelul,
    Eu te-am răpit pe veci închipuirii,
    Ca să-mi admir prin trupul-ramă, ţelul
    Duios din perspectivele iubirii.
    Nici pictorii nu te-ar schimba în artă,
    Căci n-ar cunoaşte-adevărata-ţi faţă
    Ce încă uneori mi se arată
    Prin ochiul atelierului, în ceaţă.
    Privirea mea cu-a ta se împleteşte,
    Căci amintindu-mi forma-ţi prin fereastră
    Şi soarele în pieptul meu priveşte
    Când mă desfăt pe calea ei albastră.
    Prin ochii tăi cu graţie contemplu
    Nu inima ci-altarul unui templu.

    … de William Shakespeare

Comentariile sunt închise.