Imi doresc ca Dumnezeu sa te ierte ca te’ai pierdut uneori printre poalele Veronicai, sau la vreo vadra de vin cu prietenul tau Creanga, in timpul in care incercai sa il convingi pe el sa scrie, iar el pe tine sa le scri … natiei de prosti ce si azi te citeaza, desi nu prea stiu cum e treaba aia cu neperechea ta.
Omu’ ii om, om ai fost si tu iarta’ne ca suntem la fel de prosti ca atunci cand tu incercai sa ne povestesti la toti treaba aia cu sufletul.
Am incercat si eu pana la un punct … nu sa te imit (ca carturescu) … da sa le mai spun in meschina mea pricepere despre asta, treaba aia idioata cu sufletul … zau ca am fost penibil, zau ca nu a meritat, dar macar tu ai zis’o in versuri, desi unii cand aud de tine se intreabau pana mai ieri la ce echipa de fotbal ai jucat la fel cum altii se intreaba azi care o fi contul tau de fetesibuci … ca tare bine te mai pricepi la dat din tine ceia ce pot sa fie niste citate pe care nu le inteleg, da le plac cum suna, mai ales ca dar pentru ziua uneia de ii zice Izabela.
Nu ma apuc azi Mihai dragule sa scriu pe aici dulcegarii sau alte alea, dar in amintirea ta, parca potrivita ar mai fi la vremurile astea (si nu numai) o poveste a bunului tau prieten pe nume Ion …
A … sa nu uit … LA MULTI ANI, DUMITRE! 😉