De ziua mea nu imi mai doresc nici macar sanatate …
Declara cu amaraciune marele actor Marin Moraru acum cateva luni intr’un interviu pe care l’am citit si eu la randul meu cu un amar de nedescris. Se declara dezamagit de poporul sau, de arta care se face astazi, de ce a ajuns teatrul si filmul romanesc pe care el le’a iubit atat de mult si carora si’a inchinat o viata de om.
Astazi s’a dus si el sa joace pe marea scena din celest alaturi de toti cei dragi care au plecat inaintea lui. Pentru mine unul este o uriasa pierdere, a fost printre actorii pe care i’am iubit si apreciat in mod deosebit, Marinuș fiind un actor absolut unic si special. 
Drum luminat Marinuș! Dumnezeu sa te ierte si sa te iubeasca!
Dumnezeu sa odihneasca acest suflet special! A fost un actor care nu cred ca poate fi imitat. Complexitatea jocului actoricesc pe care il avea l-a inlaturat insa din viata artistica, in ultimii ani. El nu putea sa joace decat cu actori de valoare apropiata de a lui, altfel ceilalti nu se mai vedeau. Pacat ca a fost ingropat de catre lumea teatrului si a cinematografiei, inainte de a muri.
Dumnezeu sa il primeasca in Teatrul sau din Ceruri!
Rolul mic dar magistral in contratimp cu Toma Caragiu…Vasilica contra Caratase…ramane pentru mine magnific:
„Monseur scrie, monseur zicem…Iar ai tras din tigare…Esti spus!!”
Of, ii ia al de Sus pe cei buni si ne raman rebuturile….
Da aia „cu bicicleta galbena…”