Aseara auzeam prin vecini urlete de bucurie si agonie ca in vremurile bune cand echipa lui Hagi … Gica Hagi, reusea sa ne duca de la agonie la extaz. Chiar daca in fotbalul mare pe la noi nu mai putem vorbi mare lucru despre fotbal, tot datorita lui Gica Hagi si a zecilor de antrenori care au muncit cu copii astia, Romania incepe sa conteze din noua in fotbalul international, echipa de tineret a Romaniei jucand aseara un meci cat o finala pe care in ciuda faptului ca a pierdut’o pana la urma datorita epuizarii vizibile, a reusit sa castige respectul multora dintre noi care acum spera sa o vada in viitor si in marile campionate care urmeaza odata cu selectionarea lor la echipa mare a Romaniei.
Sunt absolut fabulosi „copii” aia, in Ianis Hagi aseara l’am revazut pe Gica Hagi si sclipirile lui de geniu in momentele cheie, iar in restul echipei dorinta aia de lupta care anima candva si „Nationala de aur”. M’am bucurat sa vad asta si sper ca viitorul sa le aduca doar succese ca sa nu mai traim tot cu nostalgiile de acum doua zeci si mai bine de ani. 
Toată lumea a vrut sa bage capul în poză, și dancila, și mutul din deal .. ferească Dumnezeu să fi câștigat copiii ăștia finala, că aveam un an de campanii electorale cu ei puși pe toate panourile electorale .. le doresc să joace unde vor ei, pe banii meritați de munca lor, și având în spinare cât mai puțini politruci/lipitori ..