Eh … 22 de ani de meserie die hard, mancati’as! Oi fi eu pensionar d’ala, pe persoana fizica, da’ obiceiurile vechi mor greu, clientii vechi au numarul meu de telefon si sporadic ma suna cu diverse belele, azi episodul: Fie cum o fi, da leduri multicolore sa aiba!
Ca ii stiu de cand erau mici si tot de atunci ma si platesc omeneste, ii greu sa ii refuz … si pe ei si banii lor, ca deh, viata ii viata, munca ii munca, cafeaua buna dar mai ales banii sunt bani, ca la astia sunt discretionar sa aleg inspre directionarea spre cutia milei sau Josephine, iubirea mea. 
Pe modelul asta, de vreo doua zile trage de mine un client vechi sa ma duc sa vad ce isi doreste ala micu’ al lui. Recunosc ca doua zile i’am dat pedala, ca isi dorea pe la ore nefiresti pentru mine unul (dupa 18 nu se mai intampla nimic dincolo de bere, iar dupa ora 20 telefonul e inchis) ca azi sa gaseaca o bresa decenta. Si m’am dus, omul sta bine financiar, ok, foarte bine (din munca d’aia multa, capitalista, nu tras pe maciuca) si mai ales isi iubeste copii care sunt niste rasfatati ce’i drept, dar la mine is cu sarut’mana. Mi l’a servit direct pe ala micu, pe modelul:
Parintii astia, cum tii cresti asa ii ai!
Un razgaiat de vreo 14 ani pe care is stiu din scutece, ce face instructie cu ai lui, da pe mine tot cu sarut’mana ma ia. 
A fost ceva de genul …
Cu el vorbesti, orice, el sa fie multumit!
Bineinteles ca ala micu m’a luat cu avioane, nici ca n’avea mofturi, vroia alt PC de vreo 15.000 lei, ca asa ii spusera ei niste unii ca ii bine sa aiba si el daca tot ii in bani si asta desi anul trecut ii facusem un upgrade la PC’ul ce il avea deja si era decent inca. Ba, sincer, 15.000 sunau bine rau, mai ales ca daca eram un magar de acolo ma lipeam lejer de vreo 2-3000 lei, ca deh, le puteam invarti sa fie bine la toti, dar l’am luat deoparte pe clientul asta al meu si cat la ala micu i’am dat de lucru, i’am explicat ca in maxim 1000 de lei il fericim pentru ca ca ii punem carcasa aia cu beculete de o vazuse el si facem si un mic upgrade pe unde scartie, ca oricum el de carcasa aia era impresionat nu si in rest. A aprobat pozitiv in doi timp si trei miscari, partea proasta a fost ca dandu’i idea asta, nu stiu de ce dracu s’a apucat sa mi’se se confeseze (probabil ca vazandu’se scapat de ala micu) ca parca 15.000 lei nu erau oportuni acum, ca avea de facut nu stiu ce investitii, ca erau mai buni nu stiu unde … da’ daca asta micu … 
Ba, fratilor asa cum am scris aici, sa moara Cibilan daca eu mai inteleg lumea asta!
P.S. Daca aveti nevoie de unul care sa le taie fumurile la astia mici, sunati cu incredere! 0800080080
E grele printre curenții vânzătorilor de modele de parenting, mămicilor blogărițe, medicilor, neamurilor, părerologilor șamd. Aș putea scrie un roman. Ca să îți faci o idee: ai văzut filmul cu Arnold și jucăria pe care și- o dorea de Crăciun copilul lui? Și asta e doar pe zona de „achiziții „. Să vezi tu agenda părinților umplută cu tot felul de programe de socializare cu necunoscuți, alți părinți victime, din grădiniță, când încă nici cuvintele nu le banghea corect. De la grădiniță afla tot ce mișca în oraș, iar noi aflam de la copil.
Cel mai mult m- am împotmolit în cei doi Moși și Iepuraș, ăștia trei m- au secat, m- au sabotat, mi- au îmbolnăvit zen- ul. Că ce nu era cu putință unor amărâșteni de părinți, ăstora trei le era floare la ureche orice, oricând. Când a venit momentul, am dat cărțile pe față și acum mingea e în terenul nostru.
Iar ca părinții lui să nu cunoască acest fapt, uau! 
Până la urmă m- am raportat strict la copil și cum să fac/ facem să ne fie bine, ca să nu ne fie rău.
Ca la 14 ani să poată fi indus atât de ușor în eroare…nu pot să cred că mai există astfel de copii!
Ce nu pricep multi idioti e ca cu cat stau mai putin de vorba cu copilul lor, cu atat lasa loc mai multi altora sa le umple capul cu tampenii! Faptul ca au bani unii si ii baga in copii lor fara cap si fara coada, se duce la scoala si pe la meditatii, nu este suficient pentru ca acel copil sa creasca ca unul sanatos la creieri capului din momentul in care altii le iau locul pe partea ideologica. Si uite asa, te trezesti cu ala micu ca nu mai ai deloc control asupra lui, ca ti’l cresc altii si se formeaza haotic, ca nu mai au incredere deloc in tine ci in oricine altcineva, orientandu’se inspre aia care macar aparent par sa il asculte.
In cazul dat mie mi’a fost mult mai usor sa il conving pe asta micu de ce vreau eu pentru ca asta micu are mai multa incredere in mine decat in ai lui. Desi aia i’au dat banii pentru tot ce alti copi nici nu viseaza, sporadic cand mai ajung pe acolo macar incerc sa il ascult cam ce vrea si fac un mic efort sa indentific solutia ideala ca ala micu sa fie bucuros pe moment, pentru ca oricum dupa ce se alege cu ce vrea pe moment, o sa vrea imediat altceva ca se plictiseste rapid. Problema asta e a alora de il cresc, aici nu pot interveni ca nu eu sunt ala care trebuie sa il conditioneze si motiveze in acelasi timp. Pe de alta parte, asta micu e totusi un caz fericit ca macar face un sport unde obtine si ceva rezultate, tot ai lui find aia care baga bani la greu in treaba asta, dar macar il disciplineaza cumva.
Ba, nu e mare lucru pana la urma sa cresti un copil, daca iti dai un pic silinta si incerci ca macar ideile tale sa ajunga in mintea lui inainte ca altii sa le bage pe ale lor.
Se vede că ai copil mare. Am scris curenți intenționat, pentru că ne- au bătut din toate părțile, tu cred că prea puțin ai apucat să ai de lucru cu toate câte sunt la modă acum. Ia numa în calcul afacerile cu spațiile de joacă. În materie de parenting ne- am umplut de „specialiști”.
Dar ai mare- mare dreptate. Dispoziția părinților de a petrece timp cu copiii este buba tuturor relelor, prezentul ăsta nebun și- a pus amprenta și asupra legăturilor părinți- copii. Și uităm că nevoia de atenție a rămas neschimbată.
Tiana, am trecut prin toate, abia de curand am scapat si eu, ca sa zic asa! Idea este ca daca esti idiot sa te iei dupa toate cacaturile si sa iti peste mai mult de lume si sa fi mereu motul de pe cacat, atunci le iei cu toata gura! Mie unul mi s’a rupt si rupe, mi’am educat eu cum am stiut copilul si nu altii, iar copilul nu prea a avut niciodata drept la apel dincolo de anumite limite. In rest cand a venit acasa invatata de la scoala ca daca ma comport nu stiu cum cu ea suna la nu stiu ce nr de telefon, i’am zis ca inainte sa faca asta sa isi pregateasca si valiza ca sa nu mai pierdem timpul cand or veni aia care or fi si vorbeam cat se poate de serios, cum am vorbit si cand i’am zis ca daca o bate gandul cumva sa fuga de pe acasa din te miri ce avioane are in cap (ii fugise o colega), sa nu o faca pe furis si sa aiba grija sa ia tot de prin camera ca sa pot zugravii curat.
In concluzie, sunt un dictator, #ciumarosie!