Ghidul pacatosului in Muntele Athos – Manastirea Sf. Pavel

Citeste si episoadele precedente.

Am tras de timp cat am putut pe la Grigoriu parandu’ne rau ca nu mai stam macar o zi in coltul ala de rai, dar cum veneau deja alti pelerini care sa ne ia locul, in jurul ore 13 am pornit inspre micul port al manastirii …De unde urma sa luam din nou agheana mare de data asta …Cu care sa mergem mai departe pana la Manastirea Pavel, ultima noastra destinatie din Munte …A fost bine si de data asta, dupa o calatorie de vreo 20 de minute contra sumei 1,5EU am reusit sa ajungem intr’un final si la Manastirea Sf. Pavel …Cocotata ceva mai sus, a fost intemeiata prin secolul al X-lea de Sfantul Pavel Xeropotamitul care i’a fost Egumen vreme de 45 de ani. Mai târziu, arabii pagani au jefuit’o in vremea marii invazi insa a fost rezidita din temelie din marmura cioplita, de Ioan Constantin Basarab si de Constantin Brancoveanu (domnul Tarii Romanesti). Stefan Voda, fiul lui Bogdan, la 1501 i’a zidit aghiasmotarul. De la Brancoveanu avea anual 4000 piastri, iar de la Banul Barbu si Radu cate 2000 de piastri anual. Neagoe Voda i-a zidit turnul, iar Matei Basarab cu sotia sa, doamna Elena, au dat sume mari de bani, inchinandu-i si Manastirea Jitianu din judetul Dolj. Iar Dabija Voda, cu sfatul tării, i-a închinat in 19 februarie 1664, Manastirea Todireni. In custodia Manastirii Pavel si afla si Schitul romanesc Lacu. Manastirea gazduieste numeroase odare si daruri de pret donate de’a lungul timpului de boieri si domnitori romani.La care am ajuns, spre norocul nostru, cu un microbuz pus la dispozitie de manastire …Ca altfel ne dadeam sufletul pana sus cu toate bagajele in spate si oboseala acumulata. Ajunsi sus, panorama era tare faina …Dar o harababura si dezordine de toata bafta, un soi de Vatopedu uanabe …Lucru vazut dealtfel ulterior si pe la masa, unde din senin, a reaparut clopotelul ala si biciul pus pe pelerinii. Partea misto e ca la masa ne’am nimerit iara cu ceva frati romani cu accente moldovenesti (ba dracu stie de ce, dar in tot muntele era plin de ei) carora atat de tare le’au placut maslinele de pe masa (cred ca au un fetis cu maslinele) incat le’au mancat pe toate, mai ales unul dintre ei (la care restul i’se adresau cu domn’profesor), fara ca noi sa mai apucam sa gustam mai mult de o boaba. De data asta era sa il ia la o batuta ardeleneasca un pretin d’al nostru din grup, dar am reusit sa il calmam la timp , deh, nu merita melteanul nici macar sa fie injurat …Abia dupa masa am reusit si noi cu chiu cu vai sa ne cazam, de gasit nu ne gaseau pe lista aia de oaspeti … dar nu ma mir deloc, la ce debandada si harababura era in toata manastirea aia care doar de ochii staretului (foarte batran dealtfel) era in buna randuiala ca in in practica era o harababura de nedescris, lucru vazut dealtfel si la vietuitorii aciuiati pe acolo, multi romanasi de ai nostrii, unii dintre ei mai mult cu astea lumesti ale capatuielii decat cu alea sfinte, dar despre asta o sa va povestesc eu la finalul a acestei parti a calatoriei.

Conditiile de cazare nu au stralucit, dar camera a fost curata si aerisita …Bucuria mea cea mai mare fiind datorata descoperirii unui vechii prieten, pe care l’am regasit dupa miros …Yeeeep … automatul de cafea naturala … la care si bani i’as fi bagat numai sa beau din zama aia divina de care sunt dependent, satul fiind de cafeaua instant pe care oricum o beau doar si numai cand am o alternativa. La capitolul aventuri … actiunea s’a concentrat in jurul acestui aparat, pentru care m’am trezit eu pe la 6 dimineata ca sa ma pot bucura in liniste de o cafea si o tigara in chioscul amenajat special in afara manastirii. Cu ochii bulbucati de somn, dupa ce m’am spalat si pregatit bagajul, i’am lasat pe ai mei sa mai doarma iar eu m’am dus tinta la aparatul asta sa imi iau o cafea mare, dar l’am gasit oprit. Am bajbait eu dupa vreun buton sa il pornesc, l’am gasit si apasat dar spre marea mea surpriza, nu s’a intamplat nimic.  M’am apucat sa bajbai in continuare manat de dorul unei cafele calde, nu mica mi’a fost surpriza sa imi dau seama ca ii luasera fratii calugari cablul de alimentare la priza.  Mormaind si maraind printre dinti, am fost nevoit sa ma multumesc intr’un final cu trista cafea instant ce o aveam in rezerva din rucsac … alegand sa ma bucur totusi de linistea diminetii ce anunta o noua zi agitata …In care urma, ca inainte sa plecam din Munte, sa facem si o mica croaziera pana la capatul muntelui pentru ca mai apoi sa ne intoarcem pe toata coasta vestica in Ouranopoli via Dafni, despre care insa voi scrie intr’un episod viitor.

Cateva sfaturi:

• spre deosebire de alte manastiri aici e mare abrambureala, de aia nu stiu cat de bine e sa va bazati pe ceva anume, fie si pe rezervarile la cazare;
• aveti grija la fratii romani cu aceleasi dulci accente moldovenesti, care va intampina foarte amabili si primitori dandu’va impresia ca sunt calugari ai manastirii, dar defapt sunt doar aciuiati pe acolo. Va iau de la intrare cu povesti faine, se ofera sa va ajute, intervin pe la cazare … ca mai pe final asa, sa va ceara o mica donatie, povestea preferata fiind aia cu pusnicii la care urmeaza sa se duca cu niste ajutoare … mai ca le da si o lacrima in coltul ochiului;
• nu lasati lucruri de valoare prin camere si nici camera neincuiata din aceleasi motive! Daca prin alte parti nu pot zice ca am avut macar sentimentul ca ar disparea ceva, aici nu am fost atat de sigur;
• participati si aici pe cat posibil la slujbele programate macar din respect;
• dimineata la plecare, asteptati agheana mare care ajunge in jur de ora 9 jumate, cu care sa faceti o mica croaziera pana la capatul muntelui, in felul asta aveti ocazia sa vedeti toate manastirile si mai ales spectaculoasele complexe de chilii izolate si greu accesibile de pe coasta vestica a Muntelui.

Daca aveti alte intrebari sau curiozitati, le astept la comenatarii.

Va urma.