Duminica, 14 mai, voi alerga la Semimaratonul International Bucuresti, alaturi de alti aproximativ 14.000 de nebuni frumosi.
Echipament? Check!
Taxa platita ? Check!
Pregatire…acceptabila.
Prin urmare, sa vorbim un pic despre ce presupune cea mai populara forma de concurs din lume, semimaratonul.
21 km…pare usor, nu? adica juma de marathon, ce naiba, floare la ureche! Hai, ba, nu fi nae!
Multi trateaza superficial si ajung ori sa abandoneze ori sa se accidenteze; cel putin 2-300 de persoane pe o cursa abandoneaza sau sunt fortate de organizatori pe dreapta pentru motive de siguranta/sanatate.
In primul rand trebuie perseverenta, vointa, autodisciplina si tenacitate. Trebuie sa realizezi ca rezultatele vin lent, ca trebuie vointa si timp sa te dedici antrenamentelor, sa ai autodisciplina – adica gen azi nu am chef, maine om vedea, de maine tin dieta samd – si tenacitate, adica sa alergi indiferent de vreme si de alte aspecte, cu exceptia perioadelor de accidentare sau boala.
In al doilea rand e nevoie de echipament si pentru antrenament si pentru concurs, nu ciurucuri din bazar, echipament deloc ieftin.Si nu va zgarciti, altfel ii dati la doctor.
In al treilea rand este nevoie de un plan de antrenament, de care sa te tii, plan care cuprinde alergari, stretching, exercitii de forta si repaus; exista planuri pe myAsics, Strava samd dar, totusi, faceti-va in plan centrat pe voi si capacitatile voastre.
Aici e punctul meu slab, nu am reusit sa imi fac planul si asta ma cam supara. Nu prea am facut exercitii de forta, de scazut in greutate nu prea am mai reusit – stagnat la 85, probabil din cauza antrenamentului la viteze mai mari, care nu consuma din grasime – , intr-un cuvant nu sunt eu la 100%. E adevarat, am alergat mult, pe teren variat; baza mea aeroba e solida. Dar, neantrenand musculatura overall, nu stiu daca resursele mele imi vor fi indeajuns sa imi pun in aplicare planul, adica sa alerg ultimii 5 km intr-un ritm mult superior primilor 16 km, ca sa pot ajunge la finsh undeva la 1h:55min.
Nici cu sanatatea nu sunt in top, mi-am revenit de la muscatura de caine ca sa ma lupt de cateva zile cu o amigdalita rebela si cu vechea mea problema cu umarul – antibiotic si terapie cu curenti tens, altfel eram abandon.
De aceea, va sfatuiesc sa va supravegheati atent sanatatea si sa nu ignoranti durerea; durerea este un indicator clar al unei probleme medicale!
In aceste conditii nu stiu daca voi reusi sa imi ating obiectivul, adica sa cobor sub 2 ore; daca nu, asta e, va fi data viitoare.
Important insa , parerea mea, este sa te si bucuri de cursa, oameni si spectacol.
O parte din colegii mei sunt debutanti, iar ceilalti alearga de fun. Le-am dat un sfat: alergati lejer, bucurati-va, faceti poze, lasati incrancenarea noua, spartanilor de la 21 km!
Voi la ce curse veti participa anul asta?
Nu este necesară sala de forta pentru alergare. N- ai pierdut nimic. Un rucsac specific cu greutati eventual si pe picioare sunt suficinte pentru antrenament. Uita de sală. Stretchingul, relaxarea, respiratia si hidratarea deosebit de importante! Daca ai vreo inflamatie mai ales cu febră sau durere, renunță la competitie. In rest stabilește ritmul cu respiratia si aleargă in zona de confort si vei ajunge la finish!
Radule, iote ca ai mai gasit pe cineva care are aceleasi pasiuni ca tine. In sfarsit!
Succes maestre, poate reusim sa ne vedem pe scurt.
Ar fi fain.
Vaccinatu, bine ai venit. Nu am timp de sala si ai si dreptate, sala de forta nu e necesara, restul da!