Uneori, nu vrei sa mai auzi nimic! NIMIC! Iti pui mainile la urechi si ii rogi pe cei din jurul tau sa taca … doar atat … SA TACA! Nu vrei sa mai auzi nici sfaturi, nici pareri, nici muzica, nici macar gandurile … esti prea obosit si vrei doar sa arzi in propriul interior. Orice zgomot … cat de mic te face sa tresari … te irita … te oboseste … iti lipsesc doar niste brate ce sa te inconjoare … tacute … sau in lipsa lor sa te retragi intr’un colt intunecat si sa iti asculti doar urletul durerii … pentru ca ea este cea care iti umple urechile pana la refuz …
De ce oare a trebuit sa trec si eu prin asta … ca sa inteleg asta … cand asta mi’se cerea uneori … dar eu continuam sa vorbesc?!
Poate pentru ca intelegerea linistii … o puteam face, doar in lipsa ei?!
Morala: vorbeste doar cand durerea nu surzeste urechii ce nu mai vor sa te auda!
Iubeste-l pe cel de langa tine, iubeste-l pe cel de departe, iubeste-l pe cel din inima ta, iubeste ce a fost, iubeste ce este, iubeste ce va fi, iubeste-l pe Dumnezeu!
Pot sa iubesc si oameni intre timp? Si ape? Si munti? Si … linistea?!
Dumnezeu e acolo sus in treaba lui … cred ca responsabili pentru ce iubim noi suntem … sa il lasam sa ne iubesca si noi sa invatam prima oara sa ne iubim intre noi, ca sa putem trece la alt nivel.
Apai no … ca tot ii un blog public … fiecare are dreptul la parerea lui cum o stie, dar sincer nu vreau sa il las a se transforme in camp de recrutare religioasa. Si sa nu uit: THIS IS MY HELL!
Nu am somn 😛 Mi-am adus aminte de ceva si o promisiune a ta ca intr-o zi iti voi fi nasa. No, nu stiu cum faci, da daca ma dezamagesti si nu faci ceva, pe cuvantul meu ca fac eu cumva si vin sa iti trag o bataita de nu te vezi! :
Vad ca te-au napadit intre timp fanaticii religiosi Era de asteptat, eu ieri abia am scapat de unii ce imi venisera la usa. Unul vorbea si romana, sunt tare informati astia, mai ceva ca CIA.
Si ca tot ziceai de liniste, liniste sa aveti si noapte buna!
Ramona.