Cand am pornit pe calea cuvintelor,a gandurilor impartasite sub forma unei clipe adunata in mii de randuri,mi-am zis ca nu vreau sa vorbesc despre mine si el,dragul meu!Insa si-n noaptea asta visele le-am dat uitarii,somnul il ignor si realitatea este doar una…sufletul imi plange dupa el si atat!As vrea sa vorbesc mult,sa scriu si sa imi golesc sufletul de suferinta asa cum stiu eu:scriind….dar nu pot astazi,poate maine,dar daca maine nu va mai fi?!Atunci?!Nu vreau decat partea de rai ce mi-a ramas sa stie ca iubirea mea nu s-a stins,ca dainuie inca in eternitatea zilei cand ne-am unit sufletele in fata lui Dumnezeu!
Si stiu ca simte si el bataia inimii mele,ca sufletul sau este undeva intre cer si pamant chinuit de despartirea noastra fizica atat de brusca!Dar ma intreb neincetat Dumnezeu ne va ingadui sa ne intalnim din nou si lovitura aceasta sa fie lectia ce o asteptam poate dintotdeauna?!Poate ca asteptarea mea se va prelungii mai mult decat vom spera amandoi,poate ca nu,insa cu siguranta lucrurile,gandurile,sentimentele mele … ale noastre vor fi mult mai profunde…
Diana