Mi’e bine … va multumesc ca mi’ati dat linistea … nu cand va rugam pentru ea … nu cand va imploram in genunchi, pentru ea … nu cand … eram surd si nu va mai auzeam deja, dar voi imi urlati in linstea mea … ci cand … dormiti … dincolo de puterea voastra de a mai spune ceva! Si azi va multumesc … ca linistea ce mi’ati luat din visele mele omorate in zi … le fur eu din noaptea voastra! Respir doar … linistea … gust doar … linistea … imi aduc aminte de zapada si … linistea ei rece … de nisipul unei plaje si … linistea lui umeda … voi dormiti … va multumesc … in sfarsit ma bucur si eu de toate astea ce voua vi le’am daruit in liniste ca zgomot sa imi fie! E bine … imi este bine … am uitat sa ma bucur … dar voi dormiti … eu in sfarsit am gasit portita sa ma bucur … si privesc doar cerul negru … nu … cu egoism si rautate nu va mai desenez vise voua ci mie … iar eu stiu sa ma bucur si sa zambesc lor … ca sunt ale mele … parte din mine … parte din sufletul meu … contur ce am dat din mine … pentru ca si culori sa pun maine in tabloul de zi tot din el … caci voi ati desenat vise de zi pe cer de noapte ce dimineti cetoase au fost!
Am sa mai pasesc odata pe podul ce leagan al copilariei mi’a fost … am sa astept doar, din nou, albii fulgi ai linistii iernii din mine … voua doar va multumesc … ca dormiti ca eu … sa am in sfarsit … LINISTE!
Sshiiiiiiit! „Asculta doar ce gandurile iti spun!”
Ce naiba mai Mugur, am ajuns eu sa te invat? 
Hai. Asculta linistea.
Ramona.
P.S. That-s your name!
daca nu l’ai schimbat! 
Ramona.