Lungul drum de la caruta la Passat

Povestea aceasta este una din povestile lui Vasile vecinul meu, fiu de Stefan cel Mare de undeva de prin curul fundul moldovei. Asadar fuga dupa pop-corn, asezati’va relaxati si cititi …

Era o zi linistita de iunie, una in care pana si mustelor le era lene sa caute un rahan pe care sa se aseze. Eu … imi beam linistit si in tihna berea rece tras undeva la umbra gandindu’ma la nimicul infinit. Brusc … linistea mi’a fost tulburata … zgomotul unui inconfundabil motor diesel fiind laitmotiv’ul pentru care dintr’o data linistea din aerul frumoasei zile de vara a fost tulburata de niste voci care tipau infernal. Larma mare … zgomot ca la reactiune … WTF … sau cum s’ar zice pe un direct romanesc … ce p0l@ mea se intampla?!?!

…

Ma ridic agale … ametit de zgomotul infernal si arunc un ochii peste gardul ce ma desparte de Vasile … care tocmai ce triumfator ca Stefan la Rovine se pregatest sa coboare agale din Passat’ul 2006 abia achizitionat din Spania. 

Cu admiratie si reala efervescenta in jurul minunatiei se adunasera ca la sfintele moaste tot tribul lui Vasile … muiere, socrii, cumnatii si alte neindentificate forme de larma ca la urs. In aplauzele lor … triumfator si parca cu inca 10cm mai inalt decat aia 1,50 pe care ii are, coboara Vasile … pana si frunzele s’au oprit din caderea lor naturala … pana si cocorii din Korea de Nord au luat o pauza de la preamarirea sfintilor Kim … pana si timpul a stat pe loc pentru o secunda in infinitatea lui … pur si simplu nu imi ajung epitetele ce sa poata descrie momentul cutremurator. Larma tribului a continuat si pentru urmatoarele doua ore Vasile le’a tinut la toti atat lectii de mecanica germana cat si de tehnologie pe care se straduia pana si el sa o inteleaga … trecerea de la caruta la Passat incurcandu’l putin in comenzile de pe volan si lipsa GPS’ului de care fusese mintit ca ar avea atunci cand a cumparat’o pe care oricat il cauta nu il gasea … nu il gasea. De aici … spectacolul si’a urmat cursul natural al tehnologiei moderne … pe langa sunatul tuturor prietenilor din agenda sa moara dusmanii culmea bucuriilor tehnologie moderne imbinata atat de armonios cu ghiolbanismul grobian a continuat cu iesitul lui Vasile din casa cu laptopul conectat la Skype in brate si invartirea succesiv in jurul masinii intr’un vals care mie unul mi’a provocat accese spatmatice de ras. Din pacate vorbele nu pot descrie valsul … va puteti doar imagina din pacate … dar credeti’ma ca este departe de limita imaginatiei … bag seama ca si’a dorit sa bage boala si in neamurile/cunostintele de pe dincolo pe modelul sa moara si aia.

Ati putea crede ca povestea lui Vasile si a Passat’ului sau se termina aici. Nici pomeneala … continuarea a fost apoteotica si a constat in deschiderea larga a portilor curtii (pe care le tin proptite sa nu cada cand sunt „inchise”)  sa se vada din strada, iar cand nevasta’sa a vazut ca nu trece destula lume si mai ales vecini … s’a dus si i’a chemat ea in pelerinaj … astfel ca in vreo 10 minute aveam cam toata strada adunata in fata casei ca la adularea sfintelor moaste. Vasile a mai tinut o lectie scurta celor veniti despre mecanica germana si tehnologia de ultima ora, desi putini s’au aratat intersati sa stea pana la capatul disertatiei nu s’a descurajat si a continuat pana cand singura ramasa in poarta a ramas nevasta’sa care a considerat ca e numai bun momentul sa se duca in casa si sa caute prin lada de zestre paturile primite de la mama mare cu care tacticos si cu mandria mai mare ca ea (si e mare, bate lejer suta de kile in viu) s’a apucat sa acopere masina care se afla in garaj-ul pe care il avem semi-comun. Nu am priceput exact motivul … probabil fiind adusa din Spania (da, deci repetati dupa mine: DIN SPANIA!) unde clima e mult mai calda ca la noi exista riscul sa se raceasca biata masina … ca alta explicatie nu am de ce a insistat sa o imbrace in paturile din lada de zestre … tot ce lipsea mai era Rapirea din Serai cu care cred ca intr’un final o va impodobi in interior.

…

Azi este ceva mai liniste. Vasile a plecat in pelerinaj cu sfintele moaste inca de cu noaptea in cap pe la toate rudele, desi el nu pleaca niciodata de acasa nicaieri decat la munca … de dimineata pana noaptea cand sfarsea doborat de berile prea multe de la final de program.

E zi mare azi … ziua sfantului Passat.

P.S. Evident acesta scriere este una izvorata din infinitul izvor al invidiei mele de lagunist amarat care a fost dealtfel si scanteia ce a (re)aprins mandria lui Vasile.