Candva era ziua pe care o uram cel mai mult … astazi … invatand sa nu mai urasc nimic … este una dintre cele mai frumoase. Parca toate se leaga incetul cu incetul si parca toate prind contur in aceiasi directie … chiar daca invatand sa nu mai dau o directie rigida … toate se aseaza ele de la sinea lor … eu facand doar si numai ceia ce depinde de mine … iar asta fara sa ma trag pe cur si sa astept sa faca altii.
Dupa un weekend in care am calatorit mult si am avut parte de momente extraordinar de frumoase in care am putut darui tot ce aveam mai bun unor suflete deosebite, fiind primit si apreciat ca atare … nu pot sa ma simt decat de la foarte bine in sus … si sa ii multumesc lui Dumnezeu ca imi da putere si posibilitatea de a darui, rasplatindu’ma din plin prin asta si nu numai.
Am venit cu drag azi la munca si cu drag fac totul aici … mai ales cand vad ca totul infloreste in jurul meu de la zi la alta si toate cate zaceau abandonate in ruina EU’ului meu, nu doar ca se ridica odata cu mine, ci evolueaza in acelasi mod.
Si cand te gandesti ca nu aveam nevoie de mult sa imi aduc aminte de cine sunt si ce pot face … ma umfla acum rasul … dar poate ca aveam nevoie exact de lectia asta … ca sa imi ajute evolutia dincolo de ce am fost sau credeam ca pot sa fiu.
Evident … meritul meu este doar ca am avut puterea sa il las pe EL sa isi faca voia … si pentru tot ce a facut si face, nu pot decat sa ii multumesc!