Marile provocari ale anului 2015 – inegalitatea sociala

Am promis, scriem. Azi, despre inegalitate.

Saptamana asta a fost scoala altfel. La locul meu de munca au venit in vizita elevi de o scoala privata. Vazandu-i, un coleg a exclamat amar:

Sefii de maine viziteaza plantatia unde parintii lor sclavagesc parintii sclavilor de maine.

Poate ca exagereaza un  pic, dar m-a pus rau pe ganduri.

Inegalitatea sociala la noi si in lume este in crestere. Mitul lui 1% care conduc lumea si se imbogatesc fara masura  nu mai este demult mit. Si la noi cam 1% au averi si isi permit excese deosebit de odioase si restul de 99% o duc din ce in ce mai rau. Clasa de mijloc aproape ca nu mai exista la nivel mondial, cei care faceau parte din ea fiind azi partea de sus a clasei sarace. Inegalitatea o simtim azi din ce in ce mai mult, ne nastem, crestem si murim cu ea. In alte tari generatia de azi si cele viitoare vor  avea acesta”sansa”, noi in Romania nu am apucat niciodata altfel.

Efectele inegalitatii sociale sunt puternice si extrem de perverse. Inegalitatea slabeste cultura democratica, patriotismul si solidaritatea intre cetateni, submineaza institutiile democratice si statul de drept, creeeaza o falie societara greu de depasit, economia este capturata de cei 1%, resursele nu se mai impart cat de cat echitabil, distribuirea veniturilor este profund dezechilibrata, securitatea sociala, sanatatea, educatia si bugetele publice sunt profund afectate si ciuntite, clasa politica si patura bogata si slugile lor tinand statul prizonier pentru a asigura perpetuarea unui sistem oligarhic, dominat de elite extractive si nu luminate. Daca nu ma credeti, uitati-va la Ucraina si alte state din jurul nostru, care cad prada influentei Rusiei si din acest motiv.

Una din urmarile cele mai perverse este clar injustitia sociala si faptul ca aceasta injustitie este creata de trunchiata tranzitie din raiul comunist spre paradisul(inexistent sau defunct) al capitalismului. Faptul ca una ni se spune si altceva se intampla, inclusiv in America si alte bastioane ale democratiei, duce la acumularea unor resentimente imense.Cei care au bani si beizadelele lor n-au nicio grija si nu respecta deseori regulile, in timp cei mai multi oameni se lupta pentru supravietuire de zi de zi, fara a se gandi ca vor scapa vreodata de soarta lor inevitabila de oameni saraci.

Pentru viitor( posibil si pentru prezentul apropiat) urmarea cea mai perversa si mai frustranta este insa distrugerea mobilitatii sociale si a egalitatii de sanse. Practic, mare parte din cei care se nasc saraci  si in saracie si cu parinti saraci vor creste,vor evolua  ca adulti si vor muri saraci, cu mari sanse ca si copiii lor sa repete aceeasi evolutie. Capitalismul nu mai are azi de unde sa livreze mirajul care il definea: tragi tare devii bogat, respecti regulile si muncesti cinstit si din greu devii bogat.Aceasta utopie a murit demult chair in tarile in care s-a nascut capitalismul si abia acum cei care au lasat comunismul pentru capitalism realizeaza acest fapt. Furia lor este de inteles, dar din pacate nu mai exista vreo speranta. Cei bogati si copii lor, ca si slugile si cercul de apropiati pot spera si visa la averi si multe alte privilegii, cei saraci si copii lor, adica 99%, nici gand.Iar acei 1% cheltuie enorm pentru a se asigura ca lucrurile stau asa si se arata mirati, ba chiar oripilati, ca cei saraci cer o redistribuire mai corecta a resurselor si veniturile lumii in care cu totii traim si isi cer insistent locul lor la masa.

In aceste conditii, sa ne fereasca al de Sus de vreun Lenin si vreo noua utopie bolsevico-egalitara…