Morometii 2 – un film pe care l’am asteptat 31 de ani

Desi lansarea oficiala este pe data de 9 noiembrie la Sala Palatului din Bucuresti, am avut atat onoarea cat si bucuria sa particip aseara la Gala filmului Morometii 2, care s’a tinut in avanpremiera la cochetul cinematograf (monument istoric) reabilitat de curand in micul meu orasel de munte, film pe care il asteptam de 31 de ani! Din pacate, desi trebuiau sa fie prezenti atat actorii din distributia principala cat si genialul Stere Gulea, din pricina unui eveniment neprevazut (filmul avand premirea mondiala la Salonic) acestia nu au putut fi prezenti in schimb am avut parte de o introducere facuta de producatoarea Oana Giurgiu.

Despre film:

Morometii 2 continua povestea familiei lui Ilie Moromete, un teleormanean sarac dint’un sat din Campia Dunarii. Anii 1945-1946 il gasesc pe Ilie Moromete (jucat magistral de Horatiu Malaele) imbatranit, dar inca in putere, parasit de cei trei copii mari ai lui (Paraschiv, Nila mort pe front si Achim) care l’au furat de animale si s’au dus prin alte zari, acasa langa el ramanad doar Nicolae, acum in pragul maturitatii ce il gaseste cu trei din patru clase terminate. Desi prima partea filmata in 1987 este una care respecta destul de fidel opera lui Marin Preda, aceasta cea de a doua parte a fost pusa in scena in urma unei viziuni a lui Stere Gulea care sa cuprinda perioada colectivizarii fortate a comunistilor care a dus la tragediile prin care a trecut satul romanesc in anii ’50. Dupa spusele producatoarei, acest film a fost o reala provocare atat din punctul de vedere al recreierii decorurilor (norocul lor fiind ca printr’o minune au gasit casa lui Moromete inca in picioare) cat si al distributiei, Victor Rebengiuc refuzand jucarea rolului lui Ilie Moromete in ultima clipa dinaintea inceperi filmarilor, motivand varsta mult prea inaintata, desi si’ar fi dorit foarte mult. Stere Gulea pus in situatia asta delicata a apelat la „solutia de rezerva” Horatiu Malalele, care a facut un rol de exceptie cum dealtfel doar geniul lui putea sa il faca, alaturi de o distributie care s’a ridicat la inaltimea celei originale!

Nu sunt un critic de film si nici pretentii nu am, insa din punctul meu de vedere este unul dintre filmele de referinta ale cinematografiei romanesti de dupa 1989, avand curajul de a aborda mult prea putin exploatatul subiect al colectivizarii fortate din anii ’50 pastrand insa intacta si liniaritatea povestii lui Ilie Moromete si a familiei lui, facand in acelasi timp si o paralela cu vremurile pe care le traim astazi pentru ca la final sa realizezi ca defapt in Romania nu s’a schimbat absolut nimic, iar Moromete este vesnic!

Va recomand cu tot dragul sa va duceti sa vedeti acest film in cinematografele din tara pentru ca incet si sigur, cinematografia romaneasca pare sa isi revina dupa lunga perioada de tranzitie, foamea publicului de filme bune, romanesti, putand fi foarte usor si aseara observata, sala de proiectie a fost arhiplina ca in vremurile bune, finalul filmului starnind aplauze prelungite din partea spectatorilor prezenti!

Multumesc, Stere Gulea!