Nicușor Dan, față în față cu Reacțiunea. Soro, a fost spectacol!

Ziua de ieri, cea a Unirii Principatelor Române, a fost o zi în care, pe lângă doza clasică de „suveranism” la hora la care s-au aliniat toti până la ultimul userist, aia din sistem ca brazii, au reușit performanța să se umple de muci pe piept. Nicușor Dan, intâiul paralimpic al țării și-a dat cu stângu-n dreptul pe oriunde l-au plimbat ăia, de mana, (la propriu), în speranța că printr-o operațiune extinsă de PR vor reuși să scoată ceva mai mult din el.

Evident că n-au reușit, ba dimpotrivă: Nicușor Dan a reușit performanța unică de a merge din gafa, în gafe: ba certând arogant oamenii că îl huiduie, ba cedând nervos pe motiv de hărțuială.

Soro, a fost spectacol!

Și pentru că cel mai bine a reușit să surprindă tot show-ul într-un text Patrick André de Hillerin, pe care îl voi cita în continuare – nu de alta, dar textul merită citit!

Trei scurte, doar de azi, cu Președintele României, Excelența sa Nicușor Dan.

1) La Focșani, fiind huiduit de o mare parte a mulțimii (nu erau puțini cei care huiduiau, că se auzeau huiduielile foarte tare, chiar și la tv), Președintele și-a început discursul cu: „La mulți ani, dragi focșăneni care huiduiți autoritățile publice!”.

Hopaaa! S-a urcat activistul civic în copac. Nu mai este un om, un cetățean, o ființă. Este autoritate publică, iar chestia asta începe să-i intre în oase.

Mi-am amintit de pozele alea de când era primar, pa la început de mandat, și deja se ajunsese: aștepta ca șoferul de la primăriei să-i deschidă ușa de la Duster. Ce parvenit penibil.

Sigur, mi-am amintit și de derapajul din postarea de pe Facebook în care mă acuza că dacă „dau în el” dau în fabrici și uzine: „a-l acuza pe Președintele României de minciună în legătură cu un gest simbolic de respect al unui alt stat reprezintă un atac la adresa imaginii și credibilității țării noastre”.

Băi, Excelență, dă-ți două palme și revino-ți! Revino cu picioarele pe pământ, că nu ești încă degivrat suficient ca să zbori pe vremea asta.
Matale nu ești nici țara, nici autoritățile publice. Începi să fii, din ce în ce mai mult, o memă.

2) L-a prins „presa” la Focșani sau la Iași, și l-a întrebat despre atacurile din coaliție la adresa lui Bolojan. Și cum și-a început Excelență răspunsul? Așa: „E democrație, e libertate ca fiecare să zică ce vrea pe scena politică. E Bine? Nu e bine!”.
Na, că poate nu vă era clar. Nu e bine, nenică, să zică fiecare ce vrea. Nu e bine cu libertatea asta de expresie, cu democrația p…dii mă-sii. La canal!

3) L-a huiduit lumea pe Excelență și la Iași. Lumea rea, georgiști, șoșocari, auriști (zice „presa”).
Și ce le-a răspuns Excelență? Păi ceva ca în vremurile bune ale fesenismului, în primul mandat al lui Iliescu: bine, mă, mă huiduiți, vă iubesc, vă ador, dar pe cine puneți în loc?

Aaa, și i-a întrebat pe ăia care huiduiau dacă au un proiect pentru țara asta.

Da, mă. Ca să huidui „autoritățile publice”, excelențele, îți trebuie proiect de țară.

Băi, Excelență, domnule Președintele, nu văți e rușine?

Ați câștigat alegerile fără niciun proiect e țară, nu aiveți nici azi așa ceva și nici n-o să aiveți prea curând, la ritmul de melc adormit în care miști lucrurile.

Iar mată ceri de la oamenii care te huiduie proiect de țară? Pe bune? Nu era treaba matale să faci așa ceva?

Ai câștigat alegerile fără vreo idee măreață, ci doar stimulând frica oamenilor.

Ai câștigat alegerile cheltuind 100.000.000 de lei pentru asta. 60 de milioane în turul I, 40 de milioane în turul al II-lea.

Știi în câți ani câștigă unul dintre românii ăia care te-au huiduit 100.000.000 de ei? În 3.237 de ani, Excelență, dacă e plătit cu salariul minim, sau în 1.388 de ani dacă e plătit cu salariul mediu pe economie.

Nu ți-e rușine, în condițiile astea, Excelență, să le ceri lor proiect de țară?

Oricum, ce rapid s-a înscris omul ăsta la decolare. Ce avânt și-a luat, ce important a început să se creadă…