S’a nascut Patru a lui Bunea, din neam vechi romanesc, stramosii lui cu o genealogie pierduta in negura timpului se ocupasera cu oieritul si cultivarea pamantului dintre Jiuri, se stia roman de cand lumea si pamantul, era al noualea copil dintr’o familie de romani ce toata viata au trait greu dar cu credinta si frica de Dumnezeu pe pamantul de unde a fost si el intrupat. Dar pentru ca era stapanire austro-ungara peste pamantul stramosesc si vatra satului de unde pleca doar cu transhumanta, Patru a lui Bunea nu avea voie sa’si poarte numele romanesc, nici sa’si vorbeasca limba ce o stia din mosi stramosi, stapanirea trecandu’l in acte ca Bunya Peter, batjocura copiile de grofi care il turnau daca il auzeau vorbind limba lui stramoseasca pentru ca sa isi ia bataia binemeritata pentru o asemenea insolenta, bataie ce si’o lua si de la groful la care era sluga daca’l prindea ca indrazneste sa vorbeasca altceva decat ungureste cu restul de romani ce ii erau slugi.
Si a venit Marele Razboi
Avea 16 ani abia impliniti Patru a lui Bunea cand stapanirea a venit cu arcanul si l’a luat la oaste alaturi de tineri din sat, o oaste a asupririi, iar Patru din sluga desculta si flamanda a grofului, a ajuns catana desculta si flamanda a imperiului, ca servant la unul dintre tunurile ce ii sfartecau pe fratii lui de sange din Regat, ragateni desculti si flamanzi ca el, dar cu o dorinta de a isi apara pamantul stramosesc dincolo de orice ii facea oameni. A stat Patru a lui Bunea si a cumpanit rumegand in transeu la posmagii unguresti si intr’o noapte fara luna, s-a dezbracat de uniforma imperiala si cu riscul de a fi impuscat ori pentru dezertare, ori de santinele Regatului, si’a luat inima in dinti si a fugit peste muntii ce il desparteau de fratii lui ragateni, pentru a simti ca lupta si el pentru pamant romanesc unde sa’l strige toata lumea Patru, iar el sa le raspunda in limba ce o stia din stramosi. Si asta era cam singurul lucru pe care Patru a lui Bunea il povestea cu mandrie din razboiul unde a luptat pana la capatul lui, de restul ororilor si ce a trait n’a vorbit niciodata, ca se intuneca la fata de amarul ce il avea in suflet, amar ce l’a mai trait odata ca un blestem si in cel de al doilea razboi, dar asta e alta poveste.
1 decembrie 1918
Il gaseste pe Patru a lui Bunea mandru ficior imbracat in strai stramosesc de sarbatoare la Alba Iulie, dupa un drum de doua zile cu caruta in care se pusesera laolalta popa satului, dascalu, primarele si alti cativa consateni ce s’au pus pe drum pentru a se alatura cu solie de bucurie langa toti romanii ce or venit acolo ca sa’si vada visul de neam faurit de Sfanta Unire, vis pentru care luptase si Patru, ca toti acasa sa’l poata striga iara pe numele lui si el sa le raspunda in graiul stramosilor lui, desi crunta ironie a facut ca niciodata Patru a lui Bunea sa nu’si mai poata vedea numele romanesc in acte, ca nimeni nu o mai vrut sa i’l schimbe vreodata, platind tot el mai tarziu pentru aceasta nedreptate cu o alta nedreptate, dar asta e alta poveste, din alt razboi.
Si de atunci cat a trait, lui Patru a lui Bunea ii dadeau mereu lacrimile in ochi cand vorbea de Regele si Regina intregirii neamului lui, de Ziua Nationala a Romaniei punandu’si in piept o cocarda tricolora ponosita in vremea in care canta cateva versuri ale Imnului regal.
Prohod
Sa te ierte si odihneasca Dumnezeu in pace in pamantul stramosesc Patru a lui Bunea ce m’ai crescut ca un tata, ca macar numele pe cruce ti l’am scris asa cum ti’ai dorit si amintirea luminii chipului tau bland o voi purta in suflet cat o’i trai pe pamantul asta si invatatura ta n’am s’o uit, invatatura cu vorbe putine dar de duh, si nici exemplul tau pentru neamul asta si tot ce e romanesc, n’am sa’l uit vreodata cum nici de rusine incerc a nu te face in aceste vremuri tulburi ale tarii pentru care ai luptat.
Stranepotul tau.
Dumnezeu sa-l ierte si odihneasca in pace pe Patru strabunicul tau si toti eroii neamului!
LA MULTI ANI, ROMANIA!
RIP! Problema de fond e ca ulimea da sangele si viata iar zmecherii dau m…UE sau mai misto, impart tari pe sevetele la un dineu. QED.
Apropo de vremea cainoasa de 1 dec, daca eram mai isteti puneam 27 mai (1600) zi nationala. Era prima mare unire a tutror romanilor si era si vreme frumoasa afara.
Pentru mine data de 1 decembrie are o insemnatate deosebita din prisma celor scrise in povestea de mai sus si nu, nu data este problema si nici vremea cainoasa n’ar fi, problema este ca ne’am pierdut de tot ce este romanesc, de respectul fata de inaintasi care s’au jerfit ca noi sa fim o natie, de respectul fata de tot ce este tara asta, am uitat ce este bunul simt, modestia, multumirea de sine, buna crestere, ne’a durut la bascheti pe cine si de ce votam si de votul in sine pentru ca niciodata nu am inteles ca odata ce l’am dat avem si responsabilitatea de a cere socoteala pentru el! Ne comportam ca niste salbatici, ne uram intre noi, ne pizmuim intre noi, ne impartim mereu in tabere si stam mereu la panda prin transee, ne e rusine de Romania cand ar trebui sa ne fie de noi! Tot ce s’a intamplat cu tara asta in disolutie ne este datorat noua, durinscurismului nostru individualist si refuzului de a ne autoeduca si face autocritica la momentul potrivit, ne plac curvele si populistii iar cand o dau de gard, asteptand mereu solutii de la alti si eventual vreo apocalipsa care sa ne scape de frustrari, blestemand tara in care ne’am nascut, de parca nu omul sfinteste locul. Multi au plecat cu o palma pusa in cur in toate zarile lumii si de cand am pus piciorul pe pamant strain au uitat cine sunte si primul lucru pe care l’au facut a fost sa isi injure tara si natia, de parca ea era de vina ca atata vreme cat au trait in mijlocul ei, dar n’au facut nimic din viata lor si le’a convenit sa se complaca cu gandul ca sunt niste ratati nemiluiti de soarta, iar acum dintr’o data s’au desteptat doar ca altii i’au platit mai bine incompetenta, comportandu’se ca niste maimute cand vin in tara, pentru ca n’au fost in stare sa invete nimic bun de pe unde s’au dus. Asta e natia romana de azi in realitate, o realitate dura la care strambam din nas si tot vai de noi va fi cata vreme nu vom invata asumarea si recunoastere defectelor si greselilor pentru ca macar copii care vin dupa noi sa nu le mai repete si sa invete sa iubeasca tara asta cum noi n’am stiut si sa faca din ea ce noi n’am putut, chiar daca poate ca ne’am straduit … „prin noi insine”.
Sezi bland ca nici altii nu-s mai breji. Nemtii care-l adulau pe Hitler, italienii care-l iubeau pe Musolini, britanicii cu papagalii lor de PM. Despre americanii care si-au pierdut capul la ultimele alegeri prezidentiale si in general in ultima vreme, despre canadienii care sunt mandri de copilu’ Trudeau, si asa mai departe, ce sa mai zici? Ideea e ca pulimea se duce mereu dupa fenta iar zmecherii le-o trag cu zambetul pe buze. Cat despre valoarea votului, ramane cum a stabilit „filozoful” Stalin. Asa ca toti suntem o apa si-un pamant pe coaja asta din cosmos. Si nu uita:lumea e plina de pelicani si gugustiuci. Cu parere de rau si eu ma numar printre acestia. #dacat atat s-a putut.
Dumnezeu să-l odihnească!
Amin!
Pai Ice, oamenii aveau o reprezentare diferită a pământului și al proprietății asupra pământului .. pământul îi năștea, îi ținea în viața și îi primea înapoi când mureau .. normal că își dădeau viața să-l apere, sau să-l dobândească .. în ziua de azi, ce să aperi ? cardul și codul pin ? ai asigurare, și în plus, poți să plătești un mercenar să lupte in locul tău pentru supremația valutei in care îți ții cardul..
Adevarat de trist e ce’ai zis matale acolo, desi si atunci au ramas fara el, ca a venit peste ei colectiva, o sa scriu intr’o zi si a doua parte aacestei povesti. Raportat la azi, nu cred ca mai are rost sa vorbim ca multi naivi si’au vandut si ultima palma de pamant mostenit, ca sa isi platesca o vacanta, un credit, sau vreo parlita de masina, ca azi, destul de multi dintre ei sa regrete ca daca il tineau, macar cu un mic venit din arenda tot se alegeau! Trist al dracului …Da Doamne mintea romanului de pe urma …
Mai grav pentru mine, este că războaie sunt pe toată planeta, dar foarte multe sunt pentru motive la fel de idioate precum războiul împotriva încălzirii globale .. sfere de influență, supremația petrodolarului și alte nenorociri .. măcar pe vremea aia îi promiteai țăranului român, talpa țării, că îi vei da pământ, că reformă agrară, etc .. acum la draku, ce îi spui trotinetistului să îl convingi să moară în război? că o să fie un curs bun la dolar și euro să poată plăti ratele pe 30 de ani pentru coteț?
că o să-și recupereze banii investiți în nft-uri ? Doamne ferește și ajută
Trotinetistul plătește ca să nu aibă nevoie de pat la spital, ca să nu se lupte cu rusul…În scandalul cu superbul, trotinetistul este siderat de întorsătura problemei, medievalul de procuror nu înțelege că situația era disperată, riscăm să rămânem fără superb…Trotinetistul e deștept. Are grădină smart și nu are nevoie de pământ.
O fi trotinetistul deștept, dat sigur nu e inteligent, cum am mai argumentat .. universul pe două roți se duce draku, câtă vreme însuși inventatorul trotinetei pe patru roți, Musk, afirmă – you blackmail me for money ? Go fuck yourselves… noroc cu OZN – urile .. poate sunt electrice, că nu fac zgomot, dar roți nu au, că le-am fi văzut cu toții..
Eu am indicat două momente recente pentru care trotineștii ne-au lăsat în fundul gol. Dacă ne mai paște un astfel de moment, vor fi dispuși ca să ne lase și fără fund. Deci nu va fi cazul de război, o țară îndatorată caută cumpărător, ori ăla vrea liniște. Se vor duce acolo unde i-a trimis Musk și oricine mai poftește și ne vor duce și pe noi, după care, vor proceda ca acum, cazul superbului, vor înveli ciocolata fără nicio tresărire. Smart sau ce?