Am facut cu Frantuzoaica … aka Josephine primi nostrii 1000km de cand suntem impreuna … defapt … ne’au prins pe drum acesti 1000Km, pentru ca dupa poza asta am mai facut aproape inca 400 
Cum au fost acesti 1000km cu un Renault Laguna 2?
Mai mult decat confortabili … cam asta ar fi raspunsul meu. Practic … masina asta se preteaza perfect pentru ce am cumparat’o: drumuri lungi si foarte lungi in conditii de confort si siguranta, lucru confirmat cu fiecare kilometru pe care il parcurgeam cu ea.
Ca si medie de consum mixt am reusit un 7,1 litri de benzina, ceea ce este mai mult decat decent pentru o utilizate normala aunui motor de 1,6litri/1380Kg atat in traficul citadin cat si in afara, media de viteza fiind de aproape 40km/h …
Adica nici nu am omorat’o nici nu am menajat’o … stand totusi aproape si de limitele legale. Tot in aceasta aventura impreuna am zis sa ii testez pentru o scurta distanta si viteza maxima (recunosc ca m’a mancat rau in pedala ) iar de dus am reusit sa o duc pana in jurul valorii de 190Km/h pe ceas (16,5% :D) … unde am decis ca este mai mult decat suficient incadrandu’se aproape de maximul constructiv declarat de constructor. De placut mi’a placut cat de repede a urcat pana in jurul valorii de 170km/h … de acolo a urcat ceva mai greu insa foarte decent pentru acesta motorizare, masina fiind si destul de incarcata. Oricum … a fost doar un test pentru 2-3km dupa care am revenit la limita legala unde consumul de benzina se incadreaza in jurul mediei de 6%.
Concluzie personala:
Masina asta a facut toti banii. Pana acum, multumesc lui Dumnezeu ZERO probleme, masina se comporta impecabil din toate punctele de vedere. Imi place ca este foarte confortabila, suspensia absoarbe fara probleme orice denivelare (iar noi avem har Domnului), performantele nu rup nici cine stie ce record de viteza insa nu transpiri nici cand intri in vreo depasire. Cu siguranta ca nu este masina perfecta insa eu nu am stat sa ii caut minusurile pe care le are ca orice alta masina ci am preferat sa ma bucur in plin de plusurile pe care le are.
Ca fapt divers si de incheiere … multumita unui albanez (bastinas din Alba Iulia) ce va ramane si anonim, m’am ales intr’o parcare, unde masina era parcata corespunzator si cu muuuuult loc pe langa ea, cu o prima ciupitura/zgarietura pe una din muchiile haionului (pe la mijlocul stopului stanga) care va fi aproape imposibil de retusat.
Nu imi pot inchipui cum a putut sa imi atinga masina in acel loc … pe bara mi’a lasat si ceva urme de vopsea alba (cred). Pe aceasta cale vreau sa ii doresc din tot sufletul o calduroasa muJe, nu a facut decat sa confirme inca odata (daca mai era nevoie si mai ales pe masina mea) renumele pe care il au albanezii peste tot in tara asta.
P.S. Odata cu acest post, voi incepe si o sectiune speciala dedicata Frantuzoaicei pe care o voi numi: Josepehina – Jurnal de bord unde voi incerca sa ii tin intregul istoric.
idioti cu gramada herr Ice, la masina veche aveam 6 asemenea amintiri… E, iti plac frantuzoaicele acum…
Da m’a secat la ficat faza … cum mortii masi sa lovesti singura masina din aceea parcare cand ai in jur inca cel putin 10 locuri?! Nu ii mare lucru … daca nu stii ca e acolo nu iti sare in ochii … dar eu stiu ca e acolo si al dracu ca ma loveste drept in ochii de cate ori ma uit la spatele masinii. Nu prea vad nici cum pusca mea pot rezolva cu un mic retus ca e chiar pe muchia aia … unde e aproape imposibil sa scoti acea adancitura fara chit si revopsit local … lucru pe care nu vreau sa il fac pentru ca idiotii de pe la noi cand iti fac un retus si nu stiu ca tabla aia este tratata special anticoroziune si baga flexul in ea ca la tara mai mult rau facand decat bine cand se apuca Dorel de lucru. Ma duc maine la un prieten cu mana de artist … sa vedem ce am putea face macar sa reusim sa mascam cat de cat …
Dap … se pare ca imi plac tot mai tare.
Sincer … nu credeam ca o sa fiu chiar atat de incantat de masinuta asta. 
Stiu ca exista niste ventuze pentru indreptat, cu culoarea e mai greu, ptr 2-3 cm o gramada de munca.
Eu personal am bulit masina unuia dar am platit reparatia. iar in rest le-am lasat asa ca nu merita banu, ptr cateva zgarieturi mi se cereau sute de ron , imi venea sa dau eu cu vopsea pe ele, iar acum chiar ca nu ma mai agit, batranica mea e ridata, dar vorba cuiva, roata merge.
Am eu vorba mea: prima zgarietura e cea mai grea …
Albanezii:)) pana sa dau de ei, credeam ca aia din teleorman sunt coada de la pruna…acum pruna are doua cozi.
Despre „buba” are dreptate Radu…daca se-nvarte roata, nu mai conteaza, important este sa ai podele sa nu te uzi la picioare si frane sa o poti opri.
Sunt genul care are grija de lucruri si este destul de tipicar. Nu pana la absurd insa tin atat la functionalitate cat si la aspect … desi in cazul dat … asa cum spuneam mai sus … prima zgarietura este cea mai grea.
P.S. Nu iti doresc sa dai peste albanezi … sau mai bine zis … nu iti doresc sa dea ei peste tine! Cel putin pe aici prin ardeal is celebrii … si nu intr’un sens bun … din pacate tabla masinii mele a trebuit sa aiba confirmarea.
Later edit:
Am fost cu ea la un prieten priceput in ale tablariei si nu numai. Mi’a recomandat sa o las cum e ca e pacat sa ne bagam in vopseaua de fabrica si a mascat cat a putut cu ajutorul polish’ului. Arata ceva mai bine … incerc sa ma obisnuiesc cu ideea.
Poate voi gasi un haion pe culoare candva … si il schimb cu totul … pana atunci … e ok. 
Sa o stapanesti sanatos
Bine ai venit in clubul frantuzilor 😛
Multumesc multumesc … in curand o sa o cunoasca pe sora’sa si noi o sa le sarbatorim ca pe niste gemene.