Desi intregul sistem a fost asmutit impotriva lor, in prima linie find mass media abonata la casieriile de partid din bani publici, profesori au ales sa nu accepte mituirea printr’un OUG ce le’a fost bagat pe gat cu forta si sa il sfideze pe Iohannis si guvernului LUI, continuand greva care nu mai este una doar despre bani, ci despre problemele sistemice ce au dus la dezastrul din sistemului de Invatamant, printre revendicarile lor numarandu’se: renuntarea la aplicarea legii „Romania Educata„, depolitizarea si reformarea profunda a sistemului de Invatamant si orientarea lui inspre viitor si cerintele lui cu valoare de intrebuintare.
Profesorii „indraznesc” sa continue greva, desi intregul sistem a fost asmutit impotriva lor
Dupa ordinele date sistemului de Klaus Werner Iohannis, ghinionul Roamaniei educate, care a ales, ca din crama de la Bulboaca, sa imbrace din nou „geaca rosie” si sa joace cartea dezbinatorului natiei in locul celei de mediator al ei, mass media platita de la casieriile de partid din bani publici, ducand in aceste zile o mizerabila campanie de defaimare si manipulare, incercand prin toate mijloacele posibil sa asmuta impotriva profesorilor parintii si copiii, in joc intrand si intreaga salba de ONG’uri cu finantari obscure, respectiv asa zise „Asociatii” de parinti si elevi, despre care nici dracu nu a auzit pana acum, si care nu e clar pe cine reprezinta si in baza a ce, dincolo de unealta creata pentru a fi folosita in asemenea situatii.
Unde sunt asociatiile de studenti?
Desi, candva, aceste asociatii de studenti au stat la baza protestelor ce au adus schimbari in societate, iar prin toate Universitatile exista constituite asa zise asociatii ale studentilor, nici una dintre aceste asociatii nu a iesit pana acum inainte pentru a sustine acest protest, desi, in rest, sunt nelipsite de la betiile organizate si alte diverse „activitati” ale partidelor sau ONG’urilor din care fac parte. E o liniste mormantala in mediul academic, desi este un mediu grav afectat de subfinantare, profund corupt si politizat, devenit total neatractiv si neinteresant pentru tineri, motiv pentru care tot mai multe Univesitati cu traditie si rezultate exceptionale pana acum cativa ani, dupa ce au fost transformate in fabrici de diplome, masterate si doctorate, au ajuns pe punctul de a fi comasate sau chiar desfintate.
Unde sunt parintii si restul societatii?
Dincolo de eventualitatea amanari unor examene, care si asa nu mai reprezinta de multa vreme ceva care sa conteze, trebuie inteles de orice parinte ca viitorul copilului lui depinde cumva de aceasta greva, si ca nu este nicio tragedie daca aceste examene sunt amanate, pandemia aratand cat de mult conteaza scoala defapt, dupa ce mai bine de un an de zile copii lor au fost lipsiti de scoala, simulacrul „scolii online” find un experiment cu efecte devastatoare! In concluzie, amanarea unor examene este cea mai mica problema si doar varful icebergului, sistemul de educatie find in moarte clinica de multi ani de zile, iar continuarea tinerii lui la aparate, printr’o mita data profesorilor, ale caror note la titularizare reflecta in oglinda calitatea scolii pe care au absolvit’o, nu rezvolva niciuna dintre uriasele si nevralgicele probleme ale sistemului de Invatamant din Romania, un sistem care scoate de ani de zile anaflabeti cu diplome pe banda rulanta. In acest context critic si macar acum, in cel de al 12-lea ceas, unde sunt parintii? De ce nu ii vedem in strada? De ce nu cer socoateala celor pe care ii voteaza de 33 de ani? Cine, dintre toti, sunt cei mai interesati ca Invatamantul din Romania sa fie reformat din temelii pentru ca ai lor copii sa ramana in tara, primind in felul asta o sansa si aici?
Opinie personala
In buna traditie neaosa, Romania pare a mai rata inca o sansa sa porneasca o schimbare care sa vina din sanul societatii, sistemul de Invatamant find unul dintre pilonii de baza pe care o societate se poate dezvolta pentru viitorul unei natii care a ratat numeroase asemenea momente! Toti se plang ca schimbarea nu vine, ca nimeni nu creaza un moment pentru ca aceasta schimbare sa vina, ca nimeni nu face nimic, ca nimeni nu se revolta si nici nu cere nimic, desi voteaza din patru in cinci ani aceleasi slugi care ne’au vandut pana nu a mai ramas nimic din noi. Ei bine, asta este unul dintre acele momente rare ale istoriei cand o natie isi poate schimba cursul si destinul, revolta profesorilor find scanteia necesara pentru ca o natie sa inteleaga ca e vremea sa renunte la a astepta schimbarea de la altii si ca e momentul ca „prin noi insine” sa schimbam ceva. Din pacate cam pe aici se termina idealismul meu si ia cuvantul pragmatismul, asteptarile find aproape inexistente de la un popor complet anesteziat si preocupat de prezentul lucrurilor meschine si mai putin, inspre deloc, de viitorul lor si mai ales al copiiilor lor al caror ideal este sa paraseasca aceasta tara atunci cand vor creste, pentru a incerca sa isi gaseasca valoarea de intrebuintare prin alte parti si multi dintre ei o vor gasi, ca de oameni pe santierele altora si batante, va fi mereu nevoie, fara a fi nevoie de multa carte.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie – Mihai Eminescu
„Societatea” este in minivacanta!
De 33 de ani …