Singuratatea alergatorului de cursa lunga: concurs dupa concurs am adunat!

Dupa cursa de la BHM 2018 au urmat 4 curse: Calimanesti Cozia Running, Slatina 5km, Marathon Apuseni si creme de la creme RSR Custura 2018, una din cele mai dure curse din Romania.

RSR traseul Buta 23 km a fost primul meu concurs de alergare montana. A merge din nou a fost no brainer, dar de data asta la traseul regina, Custura, 28 km, 2550 m diferenta pozitiva de nivel.

Am descins in mareata metropola de pe Jii aka Petrosani vineri seara. Dupa cazare dam bice 38 km dus 38 intors – o bagatela dupa 250 km condusi – pana la Cheile Butii sa imi iau kitul de concurs. Ma salut cu multa lume. Din pacate cativa a doua zi sunt DNS, veti vedea de ce. Familionului ii place locatia, chit ca e un frig zdravan.

Trezirea la 7. Ma imbrac calm, tacticos. Fetele dorm de rup. Afara toarna. Tot drumul la fel. Exact cand parchez ploaia…se inteteste. Ne aliniem pentru start.Ora 9.00. Suntem multi, peste 600. Peste o ora alti 700 vor lua startul la celalte probe. Suntem atat de paliti de vreme ca nici sa numaram nu ne arde. Start ca la Rovine, dar nu ma agit. 28 km nu sunt bagatela. Dam gata repede asfaltul, trecem Jiul de Vest si in 100 m dam direct in urcare. Vorba vine. Noroi cat cuprinde. De sus torna in continuare si apoi vine si ceata. Gafaiam, injuram, tragem . Nu e loc de joca, la km 6 e timp limita 1h45, iar la km 13 4h.

Ajung la primul checkpoint intr-o ora si apoi dau bice spre vf Plesa. Urcam prin nori si ploaie tot mai accentuat. In 2h suntem pe vf Piule si vremea se potoleste. Iese timid soarele, dar norii isi continua baletul. Incepe coborarea, care este un cosmar de noroi si cazaturi. Cad de cel putin 3 ori, odata cat pe aci sa imi rup mana dreapta. Cum necum reusim sa ajungem la check pointul Buta in 3h 45. Dintr-odata realizez ca nu voi ajunge in 8 ore la finish. Dau apa si izotonic si o iau in sus. Mai alergat, mai impins cu bete, mai mers , in 2h15 sunt pe vf Custura, la 2457 m. Privelistea e magnifica, dar sunt tare in urma.

Un pahar de apa, un biscuite. Apoi da-i pe creasta pana pe vf Marii. Cotim drepta si incepem sa coboram in grup de trei – niste tinerei guralivi m-au prins din urma –  pe Culmea Marii. Pe la jumatate incepe…Iadul Verde. In loc de poteca o imensa pajiste. Iarba cat vezi cu ochii si mii de gropite ascunse in ea. O panta dura, fara respiro, fara pauza. Ucigatoare de picioare. Ne ia o ora s-a ajungem la km 23 la forestier. Suntem terminati. Mergem, nu alergam. Simti orice piatra. In plus, este apa peste tot: balti, paraie, izvoare, parca toate s-au revarsat in drum. Noroi cat cuprinde. In plus, frigul si norii au cedat locul soarelui si acesta ne bate cu sarg. Nu mai vine odata finalul…

km 27. Bombo pe coliva, o coborare mega abrupta. Se cade pe fund, pe coate sau pe burta, Noroi pana sub genunchi. Cumva ma desprind de grup si alerg singur spre finish. 8h 40 min, locul 438, nu primesc medalia de finisher pe loc, ceva mai tarziu suntem anuntati ca toti cei care au venit in 9 ore o vom primi, chit ca timpul limita anuntat era de 8 ore. E medalia cel mai greu obtinuta de pana acum.

Din pacate, cativa intarziati nici medalie nu iau, nici in clasament nu apar. Gulasul si berea sting durerea…

Nu va speriati, tratamentul cu mud e recomandat…

Traseul e fain, dar killer: 440 de finisheri din 6oo si ceva. O parte nici nu au mai luat startul, speriati de vreme.

Din pacate, evenimentul a devenit prea comercial, chit ca e bine organizat, peste 1200 de concurenti e prea mult; tot timpul am avut senzatia ca sunt in plus.

La orizont CiucasX3. Antrenamente dure. Peste 160 km lunar. Urmeaza primul maraton montan.

8 comentarii la „Singuratatea alergatorului de cursa lunga: concurs dupa concurs am adunat!”

  1. Marathon Apuseni – daca e cel de la Muntele Baisorii – proba de semi maraton e traseul meu preferat. Am fost 3 ani la rand la el, am prins vreme frumoasa de fiecare data. Anul asta am scos „personal” best, coborand sub 3h. Sunt curios al anul ce va fi…
    Succes si spor in continuare!

    Răspunde
  2. Liviu, si eu tot semimaraton am alergat, 3h 22 min, tot anul asta, dar m-a terminat caldura, si m-am bazat pe puntele de alimentare si rau am facut, , ultimii 5 km au fost iad, ca nu aveam nimic de baut, invatatura de minte sa imi iau la mine apa.
    E un traseu absolut superb, daar…dracusorul cere maraton si la anul cred ca ma incumet si ma duc, e si mai superb acel traseu, dar infinit mai greu.
    Picioare bune si cap pe umeri iti doresc!
    Multumesc dn Vasile, dar sunt inca morcovit ca nu m-am incadrat in timp, chit ca a fost o cursa grea, dar foarte frumoasa, Retezatul este un munte la superlativ.
    Mersi Ice, numai tu stii cat am avut de tras, stinnd muntii ca in palma. Custura nu e de joaca, vremea e foarte schimbatoare, iar culmea aia ingusta pana dupa vf Gruniu iti da rau de altitudine, zau, nici pe Plesa Piule nu e mai usor, dar parca e mai molcom, mai verde, acolo sus era inca zapada si vajul norilor ne dadea cand cald cand frig. Dar kilereala maxima a fost coborarea din creasta, m-a rupt de picioare, ce nu mai fusesem de un an.

    Răspunde
  3. D-l Radu ai facut treaba excelenta, asta pentru sanatatea ta, apoi totdeauna sa te gandesti de unde ai plecat, sa-ti alegi tinte realiste ca si indeplinire. Apropo cum stai cu greutatea, din poze pare ca ar trebui sa lucrezi un pic la trunchi la o sala, ceva usor aerobic sau poate faci deja asta si scuze ca ma bag fara sa cunosc intreaga situatie?! Succes si asteptam noi articole, poate si ceva sfaturi de actualitate vizavi de alergarea pe munte!

    Răspunde
  4. La sala nu am cum, am untendon avariat la omoplatul stg si am interdictie la ridicat mai mult de 3 kg, altfel se lasa cu cutit.
    Mai fac, cand am timp, si nu prea am, gimnastica. O sa ma apuc de mers la sala pentru spinning, adica bicicleta stationara, asta ajuta. Am de dat jos cam 6 kg ca sa ajung unde trebuie, dar trebuie sa fiu realist, am trecut de 40, nu mai am cum sa ajung la 70 kg, macar sa scad spre 80.
    Orice kg in minus ajuta la articulatii, va da taticu in scris.
    Si nu va luati dupa diete, pastile, plasturi samd, toate sunt sarlatanii; diata personalizata si sport sunt singura cale.

    Răspunde
  5. Bravo Radu!!! Eu ma cacai sa dau o tura de ior de doo ori pe saptamana :)) De câțiva ani, mi-am tot promis o participare la Maratonul Pietrei Craiului…o las studenteste..de la anu.

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura