Acum ca fiica’mea a incheiat examenele de Bacalaureat la care asteptam pe marti rezultatele, prima intrebare legata de ea din partea la toti este: ce urmeaza sa faca in continuare. Nu ma omor sa imi expun viata privata in public (ba dimpotriva) dar na … oamenii sunt curiosi si nu ca le’ar pasa neaparat. In general raspunsul meu e ca … va trebui sa isi gaseasca in primul rand un job, fie si cu jumatate de norma pentru ca in primul rand sa se invete cu munca si cu bani castigati de ea. La raspunsul asta al meu, majoritatea casca niste ochi cat cepele, asteptandu’se probabil la un raspuns legat mai degraba de vreo facultate ceva unde sa o mai lalaie exclusiv si tot pe banii mei cativa ani de acum inainte, fara ca scoala vietii data de munca cinstita si banii castigati prin munca sa fie cel putin la fel de importanti.
Pai mai oameni buni, sunt eu diliu ca vreau ca pe langa o facultate (la care inca nu este foarte hotarata unde sa mearga si nu daca) sa o indemn si inspre munca, fie ea si de vreun casier pe la un supermarket? De ce mama dracului in ziua de azi, notiunea de munca a devenit degradanta? Malin punea in discutie aici cam aceiasi problema a gandiri colective. Cum dracu vrei sa iti educi copilul sa faca fata in viata si sa isi doreasca mai mult daca nu stie cum e sa plece de jos si sa aiba putin? Pai daca copilul tau nu stie cum e sa aiba o viata grea ca si casier la supermarket ( e doar un exemplu) si cum se castiga banii, de unde dracului sa invete ca pentru a fi mai mult de atat trebuie sa puna mana pe carte, sa lupte si sa traga tare pentru a razbi mai sus?! De cand munca a devenit ultimul lucru in educatia unui copil si nu motorul principal al ei?
Va mai mirati ca avem de a face cu generatii inspre nicaieri? Oricat de bine ar parea, nu cred ca trebuie sa fie nici o bucurie pentru un parinte cand un copil de al lui ajunge sa stearga batrani la cur prin alte tari sau munceste ca sclavul pe plantatiile altora! Nu e nimic rau sa isi caute norocul prin alte parti daca aici nu a dat de el, problema este cat de pregatit pleaca si mai ales ce va face acolo! Daca aici nu l’ai educat sa faca nimic prin munca, nici acolo nu va trage la tare pentru ca nu are educatia muncii si nici idealuri clare!
Zic si eu, iar voi ma puteti completa sau contrazice dupa caz. Voi ce ati face in locul meu?
Este formula pe care Europa, care si-a pierdut coloniile pe alte continente, o asteapta. Versurile „Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta in poarta!” nu se refera la metalul numit aur ci la valorile de aur ale tarii. Aceste valori sunt tinerii nostri care intra in viata si care nu au nicio directie.
eh, cică munca e pentru tractoare mă
de-asta tânăra generație o lălăie prin facultate 3-5 ani dacă fac și master… după ce își ia pe șpagă examenele și licențele încep să spună că România e țară de căcat, că nu-i angajează nimeni…
Păi normal că nu te angajează nimeni dacă nu știi să faci nimic, dacă ai trecut prin 17 ani de carte ca boul fără să înveți nimic…
Depinde de ce vrea ea să facă. Mie nu mi-a placut scoala, dar si pentru ca am avut norocul sau ghinionul sa nimeresc in TV.
Totusi, m-a format si m-a facut sa am contact cu informatia, sa imi doresc mai mult de la mine.
Poate ca daca n-as fi nimerit blogurile si daca n-as fi mers pe TV eram un inginer automatist… anost.
E cu 2 taisuri alegerea. Pe de-o parte se obisnuieste cu banii. Dar eu cand am dat de multi bani, chiar si prietenii mei, am renuntat la facultate. Asta a fost primul gand, apoi am revenit si ne-am inscris dupa.
E foarte bine daca se implica. Nu neaparat spre un job, ci chiar spre voluntariat sau intership-uri. Acum sunt alte posibilitati, se poarta ca firmele sa-i descopere si sa-i promoveze. Sunt mai multe oportunitati.
Lor acum li se deschid multe usi, dar trebuie sa fie si ei pe baricade si sa prinda clanta.
Daca isi doreste sa faca ceva cu adevarat, sa se implice, va reusi. Pe de alta parte depinde mult de profilul facultatii pe care il alege. Daca n-are multe laboratoare, daca poate lipsi de la cursuri pentru serviciu. Dar e clar ca pe niciuna n-o sa o faca perfect.
In alta ordine de idei… conteaza sa o termini si sa te duca papagalul ca sa reusesti. Ca o termini cu 10 sau cu 6 nici naiba nu te intreaba in campul muncii: ba cât ai luat la robotică, ci te întreabă: bă, ce știi să faci?!
mentalitatile s-au schimbat un pic in ultimii ani .. se practica internship-ul si/sau joburi part-time la unele categorii de studenti chiar din anii 2/3 de facultate – am in vedere ceea ce e legat de computere dar nu numai.. motivatia de a invatza apare e drept cand constati pe pielea ta cum se castiga banii reali prin munca si intelegi ce ar trebui sa stii ca sa ai sansa sa muncesti ce-ti place.. exista si pericolul sa castigi prea usor niste bani (ai in romania si posibilitatea asta paradoxala), si atunci intelegi gresit tot ce trebe urmat. parerea mea este ca scoala trebuie facuta la timpul ei, dupa o vreme intervine viata si neprevazutul – atata ca scoala nu trebuie vazuta doar ca o imprimanta in care-ti tiparesti o diploma – tinerii de azi au oportunitati la care noi nici nu puteam visa .. la fel de adevarat e ca e greu de ales si de decis de urmat o cale sau alta.
Subscriu, master ICE, si eu i-as sugera fie-mii sa puna mana pe munca in paralele cu faculte, am exemplul varului meu, politehnist, care lucreaza din prima zi de faculte la Gameloft si nu o duce deloc rau!