Surse de informare in afara de presa miluita?

Unul din efectele pandemiei asteia care s’a abatut asupra mea a fost cautarea de surse alternative de informare la presa miluita, aia care a fost unsa de #guWernare cu vreo 40 de milioane de euro, ca „informare”.  Pana sa vina sfanta miluiala, am ramas cumva la clasicele metode, respectiv agentii de presa cunoscute, televiziuni, publicatii … pana cand incetul cu incetul a cam inceput sa imi iasa si pe ochi, mai ales dintr’o data, TOATE, dar TOATE astea s’au aliniat la a promova aceleasi ideei globaliste, ale unor cunosti profeti aducatori de intuneric, in vremea in care si ce mai exista alternativ a inceput sa fie lichidat la modul bolsevic, cazul justitiarul.ro ramanand port fanion.

Asa ca, usor, usor si cum retelele de socializare din punctul asta de vedere nu reprezinta mai nimic pentru mine, am inceput sa ies din carapacea aia, si pentru echilibrul informatiei sa ma uit si prin alte parti, descoperind ca intre timp, tot pe fondul pandemiei si manipularilor fara numar, precum si a fake news’urilor lansate de la intaiele microfoane ale tarii (un rezumat cronologic detaliat, il puteti vedea aici), unii jurnalisti din garda veche, au inceput sa isi dezvolte canale proprii de comunicare unde am regasit cumva, ceva din diversitatea jurnalismului de alta data.

Si asa, am inceput sa il urmaresc pe Tuca pe YouTube …

Ion Cristoiu cu al lui CristoiuTV, extensia CristoiuBlog, tot pe YouTube ..

Jurnalisti care au ales alt fel de jurnalism, ala cat de cat independent, in emisiunile lor alegand sa aduca si alti jurnalisti romani, plecati prin alte zari, care au venit cu experienta lor de viata si jurnalism de acolo, in cazul de mai sus este vorba de Dan Tomozei, jurnalist roman mutat de ani buni in China, un interviu fabulos care iti deschide si alte orizonturi pe care nu le gasesti inspre deloc prin presa aia miluita care de obicei e preocupata sa sufle in curul cui ii platesc si aici nu vorbim doar de culori politice.

In cazul lui Tuca, acesta a mers pe readucerea la microfon a unor personalitati interesante, care au fost ignorate si aruncate intr’un con de umbra, in cazul dat fiind vorba de profesor doctor universitar si analist politic, Valentin Stan, aka „omul cu laptopul”, care facea candva furori prin televizuni datorita stilului sau inconfundabil de zeflemea si al faptului ca este un om cult si mai ales foarte bine informat.

Eh, ca tot am fost azi criticat pe o retea de socializare de un jurnalist profesionist, Gabriel Giurgiu, ca distribui ca un pasunar care sunt (e un troll aici),  unele informatii ale unor personaje controversate. Tot ce am incercat sa scriu pana aici in cateva cuvinte, a fost poate sa explic mai le larg faptul ca niciodata nu am sa accept sa port niste ochelari de cal, respectand doar pareri conforme (1984). Din punctul meu de vedere, libertatea presei inseamna libertatea la opinie asa cum este ea, iar ca un pasurar mic scrijelitor pe peretii netului, spre deosebire de profesionisti, am sa marshez mereu pentru asta, arogandu’mi libertatea asta! Libertatea cuvantului si dreptul presei de a il promova, intr’o democratie nu trebuie niciodata ingradit, iar ca jurnalist pasunar dar (poate) mai ales profesionist, ar trebui sa fie epifania ta din fiecare dimineata, cu toate ca inteleg ca e din ce in ce mai greu sa fi independent in opinii cata vreme esti arondat pe undeva si ai de respectat o politica editoriala. Eh, tocmai d’aia probabil ca eu niciodata nu o sa fiu un profesionist in domeniul asta si nici nu am sa imi doresc sa fiu. Am tot respectul pentru cei care isi castiga paine din asta, nu ii critic si nu ma dau cu parerea, insa eu am ales saracia independentei ori de cate ori am avut de ales intre ea si bani, poate mai multi decat castiga un prefesionist, libertatea fiind nebunia mea, rog doar a nu fi judecat pentru asta, ca nu degeaba spuneam ca de Ziua Independentei Presei in Romania, as taia o coliva in loc de tort, si o spuneam cu amaraciune!

Asta’i.

Lectura suplimentara: Guvernarea Iohannis – PNL intoarce Romania in decembrie 1989