Te’duc, te’aduc …

Heehheeeeeee …

… si fosta’dus Ionica … de a zis ca se termina sinele de cale ferata De intors s’a intors, tot cu „te duc, te aduc” … experimentand iara ceva nou … somnul intr’un vagon de dormit … multumita unui suflet cald … ce s’a ingrijit ca sa nu mai intepenesc pe scaunele alea imposibile … saruma’naaaa

Cred ca am trait unul dintre cele mai frumoase si pline de peripetii weekendu’ri din cate imi aduc aminte … in care am calatorit din plin, cu mijloce de transport in care nu ma mai urcasem de multa vreme (ok … puneti la socoteala si autobuzul … sa tot fie vreo 10 ani de cand nu ma mai urcasem nici in asa ceva ), am avut ocazia sa cunosc oameni extraordinar de frumosi, generosi si cu un suflet cum nu credeam ca exista … care m’au onorat, respectat si primit cu bratele deschise chiar daca le calcam pentru prima oara pragul, dandu’mi increderea ca dincolo de lumea asta de rahat ce ne inconjoara in aparenta, mai traiesc si asemenea oameni ce isi pun sufletul pe tava, doar pentru ca te’au vazut ca si omul ce esti, desi nu vazusera omul niciodata, fara a avea nimic de castigat, ci doar de oferit! Le’am multumit personal pentru tot si toate, desi … niciodata nu mi’ar ajunge cuvintele sa o fac din nou … am vizitat locuri noi, am gustat mancaruri noi … m’am bucurat de fiecare clipa … ce mi’am oferit’o in timpul in care o primeam! 😉 Si iaca asa … a mai trecut un weekend in care mi’am adus aminte cat de bine este sa evadezi pentru a trai … dincolo de ceia ce rutina zilnica iti ofera … To Be Continued …