Teoria patrunjelului si a cepei verzi

Verdele lor crud atarna lenes pe marginile plasei ticsita cu oua, cozonaci si carne de miel. EL, paseste agale, transpirat … obosit … sleit de luptele si coatele date la cozile unde este prezent inca de la 6 dimineata … il urmeaza nevasta’sa … gafaind … si carand dupa EA, inca 2-3-4 plase ticsite cu mancarea pe care o vor arunca a treia zi de pasti. Sunt multumiti si senini … toate economiile lor s-au dus pe cumparaturi inutile … s’au dus dracului si banii de rata … dar ce conteaza este ca injuraturile rostite printre dinti au ajuns pana la mitocanul care a luat cea mai frumoasa ceapa verde din gramada, chiar din fata lor … nehalitul dracului … ar fi vrut sa ii serveasca si o flegma venita din adancurile fiintei lor, dar le era uscata gura dupa atata alergatura.

Ajung intr-un final glorios la masina parcata paralel si abia scoasa de la naftalina cu ocazia acestei zile minunate … in ea inca se simte miros de brad si  pe ici pe colo se mai observa ambalajele bomboanelor de pom pe care le-au savurat dupa lupta data de Craciun. Deschid portbagajul, se uita in jur, asigurandu’se ca ii vede si le numara plasele destula lume, ca doar mielul lor e cel mai mare! Le baga incet in portbagaj … una cate una … intra cu greu … de pe marginea fiecarei plase le zambeste o frunza de ceapa verde sau un cap de patrunjel … si fericirea suprema nu este asta, ci aia cand le vor veni in vizita neamurile si prieteni si le vor arata toate cele 150 de oua vopsite, tavile cu carne de miel, platourile cu drob, oalele cu sarmale, cozonacii de la VEL PITAR si vinul Babanul … mai au de dat doar o lupta … cea finala de la coada la pasti, in noaptea de inviere … yeah … urmeaza 3 luni de foame si cumparaturi pe datorie … dar ce conteaza … 3 zile au fost regii cepei verzi si a patrunjelului crud.