Nu stiu pe la altii cum e, dar sentimentul pe care il am eu de vreo doi ani incoace este ca traiesc intr’o distorsiune a mai multor realitati paralele care cumva, printr’un neinteles mecanism al univesului, au ajuns sa se contopeasca si sa rezulte o utopie pe care incerc sa o inteleg zi de zi in efortul de a ma adapta si nu cred ca sunt singurul.
Traim intr’o utopie a mai multor realitati paralele
- Pachete cu mancare din Romania trimise pentru romanii plecati la munca in Germania unde s’au dus sa castige banii din care rudele ramase acasa sa le poata cumpara si trimite mancare si alte produse din Romania – stiu ca suna a banc prost, dar nu e banc ci una din realitatile utopiei in care traim, motivul fiind ca in Germania pe langa tot mai multe rafturi goale, mancarea a ajuns sa fie foarte scumpa, mai ales alimentele de baza, uleiul de floarea soarelui ajungand undeva pe la 6 euro/litru fapt ce a dus sa fie la mare cautare alte uleiuri care s’au scumpit si ele ajungand la niste preturi pe care multi dintre nemti nu le’au mai vazut;
- Preturi uriase la gaze, curent, alimente, produs de uz personal – supermarketuri/mall/terase pline ca in vremurile cand mult hulitul Dragnea marise pensiile si salariile, de ajunsesei sa te invarti ca prostul prin parcarea supermarketului pana prindeai un loc de parcare;
- Rate cu cresteri substantiale de la o luna la alta, plus preturile mari, razboiul langa noi – toata lumea vorbeste de concedii prin tari exotice, rezevarile pentru destinatiile turistice scumpe duduie;
- Combustibili cu pret de trufandale la benzinarii – drumuri pline de masini ca in vremurile cand benzina era la pret de saraki;
- Se plang romanii ca abia mai au bani sa traiasca de pe o zi pe alta – tichetele Rabla si Rabla + s’au evaporat in cateva zile, tot la fel si alea pentru electrocasnice;
- Toate tarile cu scaun la cap s’au apucat de investitii serioase in capacitati de productie a energiei, carbune inclusiv, bagandu’si picioarele in #greendeal si obtinand chiar de la Bruxelles fonduri pentru asta – colonia Romania anunta prin Virgil Popescu (fie’i numele uitat) ca Romania merge neabatuta pe drumul dezastrului energetic, fluturandu’ne la schimb cioaca aia cu gazele din Marea Neagra, alea pentru care sunt curios ce investitor vor gasi avand rusii in coasta si unde le vor arde ca nu se vorbeste de nici macar o singura centrala electrica pe gaz;
- Si ca sa inchei si cu una din extern, Germania refuza sa le dea armament greu ucrainienilor, dar in schimb le ofera banii ucrainienilor cu care sa cumpere armament greu de la ei.
Ar mai fi, dar ma opresc deocamdata aici ca sa fie loc si pentru alte realitati paralele pe la comentarii, sau poate e doar utopia mea.
Nu stiu daca sunt mai multe lumi paralele, dar in mod sigur traim vremuri mai mult decat ciudate, punctele expuse de tine sunt graitoare, la care adauga cazul lui Musk care pana mai ieri era idolul tuturor ca azi sa ajunga sa fie urat si hulit de toata lumea de cand a vrut sa cumpere Twitter pentru a il scapa, cel putin declarativ, de cenzura.
Buna si asta cu Musk, da!
Lasa asta. Eu te felicit ca ai gasit mesajul ala cu formulare care are sens. :))
Eu is mai badea ion, mai de la magine de sat.
Intopic: cred ca liderii nostri ignora cu nesimtire niste semne clare de porcarii care se vor ivi din vara. Anul trecut am avut productie record in agricultura si preturile cerealelor s-au dublat. Asta e una asa fresh si cu impact acusica.
Bade Ioane, stai numa, stai, ca nu mai e mult pana cand o sa fie la mare cautare pita din scoarta de mesteacan … o stiu de la strabunica’mea, trecuta prin doua razboaie … deci, da, o sa ii doara pe multi si da … probabil ca e ignoranta aia nesimtita de care vorbesti!
Mesajul ăla cu Dragnea l-am auzit și la Ștefănescu pe ceva post obscur.
Aparent, mai trăiește. Poți compara epoca Dragnea cu ce e acum?! 
Habar nu am despre ce vorbesti ca de uitat la tv nu ma uit nici macar la posturile alea mari, iar de comparat, sa compar, ce? Nu’s pensionar public, nu’s angajat public si nici macar privat, intreaba’i pe aia ca iti raspund ei mai bine, eu tot ce stiu e ca in perioada aia era o frenezie a aruncatului cu bani (rezultati in urma cresterii veniturilor si a inflatiei mici) cum n’a mai prea vazut Romania, dar cum orice e frumos pe la noi, n’a tinut prea mult si muia s’a intors bumerang. #dacat atat
Pai asta pentru ca era o chestie regionala, doar nu erau toate roz la noi si pe langa pause? Adica am mers cu valul.
Nu stiu la ce te referi cand zici ca era o chestiune regionala si d’aia n’am un raspuns.
Cei afectați in mod dramatic, nu sunt nici pe terase, nici cu mașina în trafic ( că nu au, sau au mașină pentru concediu, decât ), ratele mărite nu se simt încă, iar mâncarea are loc încă să se scumpească, la cât se aruncă.. când s-o scumpi iarba, sa vezi atunci deranj .. zic și io.. plus că lumea trăiește încă din banii nesparți pe diverse în pandemie – haine , bani de restaurant, concedii .. eu zic să mai așteptăm un pic ..
Nu ca imi doresc sa se intample vreo nasoala (din pacate iminenta), dar am remarcat diferenta dintre o realitate si alta, adica aia dintre ce se zice si ce se face. Sa inteleg ca noi constientizam realitatea dura ce e pe vine doar la nivel de discurs si ca sa actionam trebuie mai intai sa vina prapadul? Mda … cred ca e una din carateristicile noastre fundamentale ca popor … pricepem ce vedem si ne plangem verbalizand vesnica poveste a drobului de sare, dar de inteles cu adevarat intelegem doar cand e prea taziu sa mai facem ceva si atunci inghitim totul asa cum vine in vremea in care induram si tacem malc.
Păi .. cântă orchestra ca pe Titanic .. nu că asta face apa mai caldă sau mai puțin adâncă, sau se astupă gaura din vapor ..
Cam asa ceva!
„când s-o scumpi iarba…”
Iarba nu s-o scumpi, dar o să se cam usuce din nește Cauze la fel de naturale ca cele din care crește, știi ce zic ??… Și mult pân’ acolo, nu orea mai e…
Imi permit sa te corectez: traim intr-o Realitate a mai multor realitati paralele. Ca ar fi bine daca ar fi doar o utopie!
E utopie ca traiesc realitatile lor ignorand complet aia in care traiesc toti defapt. Pe aici e sensul utopic.