Ultima zi de iesit din casa cu bilet de voie, d’ala pe propria raspundere

Au trecut doua luni aproape de cand am iesit pentru prima oara din casa cu bilet de voie, d’ala pe proprie raspundere. Au fost saizeci de zile in care mai ales astia mai mici au avut sansa sa guste putin dintr’un regim totalitar, care la inceput i’a revoltat putin, insa experimentul psihologic dat de pandemie, asa cum prognozam inaintea inceperi balamucului, a mers cu mult succes mai departe si dupa ce s’au ocupat predicatorii apocaliptici de predica propagandistica de rigoare, nu a durat mult si toti au fost rapid convinsi ca drepturile si libertatile lor sunt un troc bun pentru ei si nu a mai fost nimeni revoltat de nimic, ba chiar a inceput sa le placa, ca „stay safe”.

Si iote asa, vreme de saizeci de zile, am tot scris la bilete de voie, fie ca de frica amenzilor neconstitutionale, fie ca de frica covidului, dar de scris, le’am tot scris, de am ajuns deja experti in responsabilitatea de a ne da voie sa iesim de prin casele transformate in puscarii la domiciliu, ramanand aceiasi vesnici repetenti la democratie.

De maine, stapanirea, impinsa de la spate de resorturile democratice inca functionale, a decis sa ne dea voie sa iesim fara biletele alea de voie prin sate, ramanand in vigoare doar propria raspundere, aka responsabilitatea, la schimb primind insa obligativitatea purtarii de botnite, elementele anarhiste urmand sa fie raportate „de indata” de orice cetatean turnator responsabil!

Intre sate cica am mai avea nevoie de biletele alea de voie, dar inca nu e clar in baza carei decizii constitutionale, avand in vedere faptul ca limitarea de drepturi si libertati inceteaza odata cu terminarea starii de urgenta, dar pe tema asta voi scrie o alta postare care sa si puna punct la perioada asta a carei izbavire incepe de maine si pana la urmatorul experiment ce probabil ca va fi cu repetitie prin toamna.

Eh … am marcat si momentul asta pentru istoria clipei. Sanatosi sa fiti!