După opt ani și ceva cât am tras de un LG G4 care merge și acum cu un Android custom, și regretul că LG a murit între timp pe partea de telefoane, a venit momentul să îmi cumpăr și eu un telefon nou și am optat, pentru toată haita, cu o trecere la Xiaomi, în calitate de șef de haită mie revenindu-mi flagship-ul momentului.
„Nu se mai fac telefoane ca altădată”
Păi, cam nu, și aici nu mă refer la performanțele care, da, au avansat puțin, ci la ușurința și confortul în utilizare, faptul că am tras de G4 ăla, fix asta a fost motivul, spatele ăla ușor curbat făcându-l extrem de comod chiar și în utilizarea cu o singură mână. Pe de altă parte, toate telefoanele din ziua de azi, cu foarte mici excepții și nici alea nu știu ce, sunt niște cărămizi urâte cu spume. Practic, nu mai găsești niciun telefon, fie el și din gama premium, care să îți ofere un design mai deosebit și elegant, totul reducându-se la cel mult niște rame de aluminiu și vreun spate acoperit cu sticlă, care în scurt timp devine magnet de amprente. Dacă mai tragi și o husă pe ele, din toată „subțirimea” aia, te alegi cu o cărămidă în adevăratul sens al cuvântului, ce este învelită într-un silicon.
De ce Xiaomi?
Pentru că sunt la fel de cinstiți așa cum erau și LG înainte. Adică, pentru banii ceruți oferă cam ce plătești, pe ici, pe colo dacă ești puțin atent și navighezi printre modele, chiar puțin mai mult decât atât, spre deosebire de alți competitori. Din punct de vedere calitativ, telefoanele lor au fost tot mai bune, materiale ok, performanțe decente, camere foarte bune (printre cele mai ok de pe piață), ecrane foarte bune, baterie decentă, dotări în funcție de ce și cât plătești.
În concluzie
Pentru următorii câțiva ani buni, am scăpat și de grija asta, deși probabil că niciun alt telefon n-o să mai țină cât a ținut G4, pe care nu îl voi pensiona definitiv, ci îi va lua locul unui L70 ca infotainment în mașină.
Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.