1 iunie 2020, ziua in care incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale, mai face un pas, cu pas, in Romania

Daca erati suparati pana acum (dar mai multi, nu) ca paznicul de la supermarket va ia temperatura si decide care intra si care nu, ca „triaj epidemiologic”, eh, a venit si ziua de 1 iunie, cand usurel asa si dupa ce v’a invatat deja cu incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale, totalitarismul postCovidian mai face un pas, cu pas, si ofera rolul paznicului de la supermarket, atat barmanilor cat si ospatarilor de pe la terase care nu doar ca va iau temperatura si sunt responsabili cu monitorizarea starii de sanatate a clientilor ( ) pe care ii „triaza epidemiologic”, dar sunt obligati sa va treaca si datele personale (nume, prenume, adresa, nr, de telefon, locatie, ora, etc) intr’un registru special, care btw, se bate cap in cap cu tot ce prevede celebrul GDPR, respectiv legislatia de prelucrare a datelor personale, care pana mai ieri, erau mai mult decat stricte, prevazand ca aceste date cu caracter personal sa fie prelucrate doar de anumiti operatori autorizati in acest sens si doar in anumite conditii, printre care cele care prevedeau confidentialitatea lor, chiar si in cazul unor operatiuni de prevenire.

Eh, daca pana astazi stiati ceva despre aceste legi de protectie a libertatilor si drepturilor fundamentale printre care se numara si cel la intimitate, puteti sa uitati de ele! Daca Arafat va asigura din toti bojocii ca luatul ala de temperatura nu implica colectarea datelor voastre personale,  incepand de azi, se trece la pasul doi bine camuflat sub o „ridicare a restrictiilor”, asa ca daca ai chef sa bei o cafea pe vreo terasa, faci asta doar si numai daca inainte esti „operat” in acel registru unde datele tale personale sunt la discretia oricui, iar de starea ta de sanatate se ocupa ospatarul sau barmanul, dupa caz, care are obligativitatea de a raporta eventuale „simptome” observate la vreunul dintre voi, deci mare grija cum va comportanti pe la terase ca un stranut va poate muta in vreun arest preventiv de minim 14 zile, cacovid, ca #izolare. , exceptie de la orice reguli facand, la fel cum faceau si altadata, protipendada de partid, ca deh si atunci existau tovarasi si tovarasei …

Facand o paralela in timp, toata treaba asta ar trebui sa fie destul de bine cunoscuta celor care au prins ceva din anii comunismului, cand pentru a intra intr’un restaurant mai cu staif, daca nu erai recunoscut ca „cine trebuie”, dupa ce treceai de un triaj destul de strict bazat pe cat de frumosi sunt ochii tai, in primul rand trebuia sa prezinti buletinul, datele personale fiind trecute fix in acelasi registru special pe care acum Vela si gasca doar le’au scos de la naftalina. Dupa treaba asta, intrai pe mana unui chelner care din momentul ala devenea responsabil pentru tine, respectiv supravegherea ta, care includea inclusiv o ureche bine ascutita si antrenata care trebuia sa raporteze securistului superior, cunoscut si ca sef de sala, eventuale „ideei subversive luptei de clasa”. Tot baiatul ala era atent la toate detaliile, cum ar fi ce tigari scoti pe masa, cu ce bricheta le aprinzi, ce ceas ai la mana, cat cheltuiesti, mai ales ca o masa la restaurant pe vremea aia era cat o chenzina a unui muncitor de rand, cu cine te’ai intalnit pe drumul inspre si de la baie si alte mici detalii, discret observate, care insa puteau sa ofere informatii despre ce hram porti, baietii putand sa iti faca surpriza ca la finalul chiaburelii, sa te invite, tot discret, si la niscaiva discutii asupra unor ingrijorari pe care le’ai produs tovarasilor responsabili cu binele clasei muncitoare. Nici cazarea pe la un hotel nu era mai altfel, imi aduc aminte ca daca te prezentai cu o duduie pentru a te caza pe undeva, exista obligativitatea ca in afara de buletine sa fie prezentat si un certificat de casatorie care sa dovedeasca baietilor ca nu te duci sa tragi la poarta in deplasare , iar dupa ce eventual dadeai o spaga ca sa treaca cu vederea si eventual sa te cazezi, baietii nu uitau sa te treca la fel de discret intr’un registru ca mai apoi informatia asta era pusa la dosarul tau si putea fi folosita importriva ta pentru a te constrange in eventualitatea unui santaj necesar.

Bun, revenind la zilele noastre, in baza ce am scris pana aici, nu pot decat sa zic ca am un deja’vu, exceptie facand faptul ca pe vremurile alea puteai macar sa stranuti in voie! Faza tare e ca din cate imi ziceau unii, treaba asta se aplica si in tarile care n’au avut de a face cu comunismul, Italia fiind una dintre ele, nu stiu cum o fi in rest. La astia nu ma astept sa isi dea seama ce li’se intampla, ca habar nu au cum era in comunism, dar parca de la poporul asta, dupa 40 de ani de securistan si comunism, as mai avea ceva pretentii, dar in acelasi timp asteptari n’am, ca doar de 30 de ani tot dupa un tatuc bajbaim.

Faine vremuri traim, bucurati’va de ele si da’ti inainte cu „normalitatea”, ca e bine de tot!