EU…,ceasca de ceai fierbinte si durerea din gat,ce de o vreme ascunde urletul surd al suferintei,al singuratatii ce nu ma mai slabeste deloc in ultima perioada a vietii…Merit fiecare particica de dor,de singuratate,de liniste apasatoare si nemiloasa ce nu imi dau pace,ce ma insotesc in fie ce clipa ca si cel mai bun prieten…poate cel mai credincios…Dar totusi recunostinta mea si fiecare Multumesc ce il rostesc in linistea sufletului meu,imi da semne ca tot ceea ce ma inconjoara,ma cuprinde si imi provoaca chiar si durere este voia Lui si va fi mereu asa,caci altfel El nu m-ar mai iubii asa de mult cum o face azi cand ma incearca,ma supune uitarii….reconstruirii mele ca si copil al Sau!Si incep sa iubesc totul,pe El…,pe voi ce imi sunteti alaturi,pe ei ce ma ignora si ma trateaza ca si cum nu as exista … simt cum incetul cu incetul … devin o cauza pierduta pentru societatea ce-mi este „casa”,si totusi eu sper si mai….. am puterea sa iubesc … chiar si durerea!!!