Anul ce se incheie a marcat 70 de ani de la a doua conflagratie mondiala. Comemorarea a gasit omenirea profund divizata. Nici azi cei ce au avut vinovatii in acea perioada, fie ei indivizi, fie natiuni, nu accepta raspunderea unor crime comise de ei sau in numele lor. Inchistati in trecut, unii nu pot accepta si altii nu pot ierta.
Un exemplu: Rusia nu uita si nu iarta crimele comise impotriva cetatenilor sai, dar nu accepta si nu doreste sa fie commemorate crimele comise de cetatenii ei, crime cel putin la fel de odioase decat cele comise de inamicii ei.
Nedorind a incheia aceste aniversari intr-o nota sumbra as doti sa va prezint o comunitate de oameni care desi traiesc in timpul nostrum nu uita trecutul. Este vorba de cetatenii orasului Margraten din Olanda.
La marginea acestui orasel isi dorm somnul de veci peste 8000 de militari americani cazuti pentru eliberarea Olandei de sub jugul nazist. Din 1945 incoace fiecare familia olandeza a adoptat un mormant si in fiecare an in anumite date depun flori si ingrijesc aceste morminte. Azi generatia a 4 a din fiece familie a preluat aceasta obligatie morala asumata de inaintasii lor de adanca recunostiinta celor veniti de departe si jertfiti pentru tara lor.
Spre exemplificare un film din 1945 si unul din 2015:
Este o lectie de demnitate si neuitare pe care micul si darzul popor olandez o da intregii lumi.
Este, daca vreti, mica mare diferenta intre ei si noi….