Pentru ca, cel putin deocamdata cuvintele mele s’au terminat, iar cele pe care incerc uneori sa le pun in randuri, probabil ca nu mai spun nimanui nimic, incepand de astazi, voi incepe o prima serie de scrieri ale unor trairi ce nu imi apartin, dar sunt culese dintr’o experienta de viata interesanta, ce mi’au fost daruite si impartasite de un om ce a stiut sa nu spuna niciodata NU vietii sale, traind’o pana acum asa cum a stiut mai bine.
Tin sa va spun din start ca nu este un personaj imaginar, gandurile sale vor fi culese si asezate aici din niste manuscrise de suflet ce le’a tinut pana acum doar pentru el, trairi scrise cu propia sa mana, pix si hartie. Mi’au fost daruite … in urma desfasurari unui mic cenaclu literar, ce a avut loc, dupa cum mi’am propus, motivele pentru care au ajuns in posesia mea, scrieri atat de profunde si intime insa nu imi este clare, cum nu ii sunt nici lui, insa nu ma mira deloc ca s’a intamplat, pentru ca nefericirea mea face ca eu mereu am avut o carisma, ce i’a indemnat pe oameni sa imi puna sufletul lor in palme desi niciodata nu am fortat pe cineva sa o faca. Motivele lui sunt poate cele legate de faptul ca povestea vietii lui vrea sa fie cunoscuta chiar daca va fi scrisa dintr’un anonimat relativ.
Voi face acest lucru nu de capul meu ci avand libertatea si acordul lui 100% ca sa dau forma zecilor de pagini insirate fara o logica aparenta. Asa cum i’am spus si lui cand mi’a daruit aceste pagini:
… voi si face, lasand creionul lui sa deseneze liniile propriei vietii, eu doar dand’le contur de scriere in acest mediu virtual, in care cu pasi timizi paseste pentru prima oara, multumindu’i pentru increderea acordata! 😉
Este doar primul candidat ce isi va lasa aici scrieriile, dar nu si ultimul. 😉
Cu acestea fiind spuse, il voi lasa de acum pe el sa se prezinte si sa isi spuna povestea, din care poate altii vor avea ceva de cules.
Fara randurile tale nu mai aud vocea calda a vantului care ma rapeste intr-un zambet din singuratate, care ma ascunde cu grija in palma-`ti fina,fierbinte,in necunoscut,soptindu-mi speranta.
As scrie … dar imi este uneori prea dor sa imi zambesti … ca sa mai pot articula ceva dincolo de cuvintele ce imi sunt mute.
Here i am,in the land of the morning star! will you send me an angel?!
Ea,o copilita se juca haotic prin mintea ta,iti este interzisa…dar atat de aproape si atat de adevarat….Este magia necunoscutului,magia imposibilului..
Sunt la celalalt capat al tarii…departe de cer….departe de imaginatia mea,de suflul meu…de calea mea…de tot si nimic…de un Necunoscut…de El!!
Dar cine este acel Necunoscut … El?!
..este elogiul unui apus rasarit, ploaia de toamna care in curand ma va mangaia in lumea asta rece si impersonala,este singurul care stie ce se ascunde in spatele ochilor mei, soarele din intunericul meu,este eternul meu infern, sau un vesnic rai..este inger si demon, puf si parfum de mosc..munte si infinit..dependenta si viciu..