Copilul din mine, in fiecare dimineata imbracat de carnea asta de om matur, se trezeste, isi bea cafeaua si intra in rutina obisnuita, nu pentru ca i’ar face placere ci pentru ca este impins de sistem sa faca asta … si atunci … oare … poti totusi, printr’un miracol sa ramai si copilul care esti in interior si sa faci fata si corvoadelor zilnice?!
Treptat invat … invat sa imi aduc aminte de acel copil … si sa nu il mai neglijez ca si entitate inexistenta, care a existat si va exista mereu, indiferent de forma fizica ce il imbraca. Nu il mai ignor si incep sa imi aduc aminte cum este sa ii ascult vocea … invat sa fiu copil in interiorul meu … iar matur doar atat cat este nevoie sa fiu … invat sa evadez din aceasta maturitate cand pot sa o fac … dar sa raman in ea atata vreme cat este nevoie de ea … invat nu sa fac vreun compromis … ci sa gasesc acel echilibru frumos ce mi’ar readuce zambetul pe buze … zambet pur si curat … venit din sufletul de copil si nu grimasa rece si impersonala a unui matur, care zambeste doar cand vrea sa mascheze ceva, orice ar fi acel ceva si indiferent de motivul pentru care o face …
Ma regasesc treptat … imi dau seama ce mi’a lipsit si imi lipseste .. imi aduc aminte ce am pierdut si de ce m’am simtit din ce in ce mai strain de mine … nu mai alerg printre ruine de suflet … ci am ales sa curat tot ce era ruina si sa reconstruiesc pe curat … sa ma regasesc ca cine sunt de fapt … nu in cine m’am transformat, sau am fost transformat …
acum esti pe drumul cel bun…sau cel putin pe drumul pe care am pornit eu in urma cu cativa ani si care mi-a schimbat viata radical in bine. daca o sa continui asa o sa gasesti impacarea cu tine si implicit linistea si fericirea.
am o curiozitatea Victor…cati ani ai tu?
27
tot din curiozitate, cati mi-ai fi dat? :))
Victore … cred ca fiecare dintre noi nu trebuie decat sa isi aduca aminte … sa accepte … si cam atat!
Lupta cu propriul sine, cand acest sine capata alte dimensiuni si neacceptarea a ceia ce esti sau ai devenit intre timp … nu face decat sa te sleiasca de puteri, sa iti rapeasca linistea si puterea de a te mai bucura de ceva. Ca si esentele tari, bucuria sta in lucurile mici … daca nu stii sa te bucuri fie si de o singura clipa in care poti cuprinde toata libertatea de care ai nevoie … atunci nu ai sa reusesti nici macar de o viata in care o vei cauta in van! 
Mi’am adus doar aminte … de cine eram … cine sunt … cine am devenit … m’am acceptat … am invatat sa ma inteleg … si lupta mea a incetat cu tot si toate … pentru ca am ajuns la concluzia ca oricat as incerca sa ma lupt sau mai schimb eu ceva … in afara de ceia ce ma priveste nu pot schimba nimic 
Toti avem luptele noastre si tot noi putem iesi invingatori sau invinsi din ele 
Filosofia este simpla, am stiut’o mereu … doar ca am uitat aplicabilitatea ei … pana prea obosit fiind … mi’a ramas ca singura alternativa … si uite asa … invat din nou
inteleg perfect ce spui si ma bucur ca si tu gandesti ca mine.
da, filosofia este atat de simpla incat mintea complicata a omului o poate cu greu atinge…sper sa nu o mai uiti de data asta…si o sa vezi ca, cu putina vointa si autocontrol lucrurile vor fi din ce in ce mai frumoase. 
Multi inainte…mult mai mult ti-as fi dat:))