Prin 2001 am incheiat „cariera” de freelancer, aka liber profesionist cum ii zicea atunci, si m’am semi-asezat pe curul meu la o firma, unde desi am avut o relatie de munca cel putin la fel de nonconformista, a fost totusi mai asezata. De atunci, treptat am redus pana am lasat balta treaba cu frilancereala, considerand ca imi ajunge cat castig (si nu ma putem plange) iar eu mereu am avut o problema si cu timpul liber in care sa ii cheltui banii munciti, adica mai pe romaneste:
Frate trag-trag, dar ia sa imi si bag …
Amu, dupa 16 ani de la momentul ala, cum se apropie cu pasi repezi momentul cand o sa trag obloanele la firma (sincer, pe zi ce trece sunt tot mai bucuros), pana ma hotarasc ce o sa pun aplicare din alea cateva planuri pe care le am, am zis sa testez din nou treaba asta sa vad cum mai e mersul si pot spune ca muuuuuuuuuuuulte s’au schimbat si in ce priveste treaba asta, fata de 2001, cand am lasat’o eu in urma.
Cum e treaba azi, fata de acum 16 ani ca freelancer pe partea de service electronice:
- in primul rand piata s’a diversificat foarte mult! Daca acum 16 ani trebuia sa iti alegi o nisa pe care sa mergi, unde aveai o concurenta destul de mare din start, acum pe langa diversitate exista anumite niste de piata care duc o lipsa crunta de oameni care chiar se pricep la ceea ce fac, multi din cei care pretind ca ar stii ceva au un nivel de pregatire practica total empiric;
- modalitatile de a te face cunoscut si a iti oferii serviciile, sunt din alt film fata de ce aveai la dispozitie acum 16 ani! In vremea aia telefoanele erau un lux, minutele de convorbiri de asemenea, interenetul inca in chinurile nasterii, curieratul doar pe la celebra Posta Romana, adica inexistent pentru a iti servi la ceva. Practic, pe vremuri reclama era mai mult din „gura in gura”, mai un anunt printr’un ziar prapadit si cam aia era tot, sansele de penetrare fiind aproape infime in afara unui cerc destul de restrans;
- din punct de vedere logistic, pe partea de service de exemplu totul era un cosmar, echipamentele erau MARI si GRELE, lucru ce impunea un transport dificil, spatiu mare dedicat unde sa lucrezi la ele, sau sa alegi varianta sa le rezolvi pe la clienti pe acasa, lucru super-nasol ca trebuia sa cari dupa tine o tona de lucruri, iar clientii iti stateau in cap de nu putei lucra mai nimic. Acum treaba e la ani lumina, echipamentele sunt mici si usoare, lucru ce le face automat si super usor de transportat, depozitat si mai ales lucrat la ele chiar daca sunt ceva mai delicate;
- oamenii sunt mult mai deschisi inspre o rezolvare rapida a belelelor, iar desi e inca impamantenita teoria meseriasului pe care il suni la nevoie, acum au cam renuntat la ideea ca ala lucreaza pe o tuica/bere/cafea fata de acum vreo 16 ani cand multi dintre astia erau cei care lucrau in timpul lor liber, asta pentru ei fiind doar o sursa de venit suplimentara din care sa isi asigure o tuica/bere/cafea.
In linii mari cam asta sunt concluziile pe care le’am tras dupa o saptamana de sondare a pietei prin diverse mijloace. E clar ca lucrurile s’au schimbat enorm de mult in bine, chiar daca azi si pretentiile sunt mult mai mari ca acum 16 ani, daca iti vezi de treaba, esti harnic, serios si mai ales stii ce faci, nu e vorba ca te imbogatesti in vreun fel, ci ca iti poti asigura un trai fara a depinde de nimeni, in care timpul ti’l administrezi cum vrei. Singura parte naspa e o oarecare stabilitate din diverse motive cum ar fi ceva rate pe la banci, insa treaba asta nu e dedicata celor care cauta asa ceva; deci nu e cazul meu, ca eu unul nu ma vad de maine la program fix (la care trebuie sa ajungi, ca de plecat vezi tu cand 
), pe un salar fix, cu zile fixe de concediu, cu o rutina zilnica … n’am pentru ce, nu sunt nici sclav pe la banci, nu am nici datorii la nimeni, am cam tot ce imi trebuie al meu si liniste in rest.
Voi ce preferati? Haiducie, sau sclavie?
Momentan, haiducie. Chiar mi-am luat mai mult concediu cat in ultmii 4 ani de zile. Anul trecut reusisem cateva zile de concediu, in rest… am bagat zi de zi, chiar 7 din 7, la un moment dat. A fost o munca pentru un vis pe care l-am indeplinit la inceput de an, fara credite, fara nimic.
Acum vreau sa calatoresc cat mai mult si sa muncesc cat mai mult pentru mine. De acasa sau din alt loc.
Da, e riscul sa castig intr-o zi cat intr-o luna, dar e si riscul sa castig nimic intr-o alta luna. Pe toate le-am explorat in perioada asta, dar asta pentru ca am avut multe investitii de facut. Cum termin cu amenajat casa… fac ceva backup pentru a nu mai avea probleme pe viitor.
Sa fii „haiduc sau sclav”, depinde ce pregatire ai, ce stii sa faci, ce ambitii ai, bine ambitiile pot fi si alea cu plus sau minus . Daca lucrezi undeva nu e neaparat ca esti sclav, esti un specialist intr-un domeniu, inginer, medic, finantist e normal sa lucrezi undeva de preferat in ceva mare unde sa poti sa te dezvolti… teoretic, desigur poti fi si „sclav” plin de frustrari si neimpliniri si atunci daca nu e prea tarziu te faci „haiduc”, la propriu sau la figurat, deci pot spune ca sunt un pic din toate si toate la un loc.
, la un moment dat timpul haiduciei va deveni o necesitate, o obligatie si atunci ce este daca nu slcavie?!
Toti suntem cate un pic din toate pana si Marius dupa momentul de „haiducie” trebuie sa se intoarca in „sclavie”
Atat haiducie cat si sclavie rog a fi citite cu ghilimelele de rigoare.
Da de ce nu oferi domne’ si a treia varianta? Adica insuratoarea cu o muiere cu bani multi si zile putine.
Maline, aici e problema de stomac si inima, la astea medicale nu ma bag!