Intr-o alta viata, cand aveam ani mai putini si sensibil vreo 20 kg in minus, je urca pe munte.
Prima aventura , intr-un grup de vreo 12-14 oameni, a fost clasica Jepii Mici din Bucegi, in noiembrie 1994. O ceata deasa, zapada pe platou, echipament zero, ma mir si azi cum puii mei nu am patit nimic. Cam asa arata vara pe unde am fost… eu am mers iarna … cu precizarea ca prapastia din dreapta eu nu am vazut-o!!
Apoi au urmat niste iesiri la cabana Suru si prin imprejurimile Paltinisului prin studentie.
Ultimul asalt al meterezelor montane a fost in 2013, pe valea Cernei.
Primul traseu mai serios a fost urcusul la cascada Cociu-Roset …
Este, daca nu stiati, cea mai inalta cascada din Romania, are 120 de m si este absolut spectaculoasa. traseul este scurt, dar vazut-am altceva pe drum:
Yup, o vipera…am dat ocol vast si m-am intors in Herculane cu tremurici, fara bancuri.
Apoi am urcat intr-o buna zi la Crucea Alba.
….unde am intalnit iarasi o reptila:
N-ai crede ca sunt reptile, pana nu le ridici de jos, sasaie ca serpii, creepy, cplm…La gandul ca zgomotul ar atrage serpi am renuntat sa ma bag in cheile de dincolo de cruce si am coborat inapoi in Herculane.
Da, nu suport reptilele. Sunt si claustrofob. Satisfied?
In fine, m-am dat viteaz si am vrut sa urc in creasta muntilor Cernei. Am urcat, am urcat, am urcat…la un moment dat nu prea mai stiam unde sunt si am facut stanga imprejur, nedorind sa dau nas in nas cu vreun Martin.
De mentionat ca am vrut sa merg in creasta muntilor Gurghiu cand eram la Sovata in 2008 dar Salvamontul nu ne-a lasat ca tocmai cautau cu vanatorii un urs care atacase un cioban, asa ca ne-am dus la strand si nu pe munte.
De atunci bye bye munte…
Zau ca duc dorul!
Voi cand v-ati plimbat ultima oara prin Carpati?
P.S. La ICE nu se pune ca el ia telecabina…
Haaa … haaa … ce gluma buna! 😛
Mai Radule, din cate imi scrii tu cu aventurile tale „pe munti” tu esti unul dintre aia pe care numai Dumnezeu l’a ferit sa nu se numere printre „ghioceii” pe care ii gaseau prietenii mei din Salvamont primavara cand mai dadea caldura si apareau de sub tonele de zapada.
Nu prea ai avut tu nici in clin si nici in maneca cu treaba asta dar e clar ca iti place muntele. In alta viata, cand aveam cu vreo 30 de kile mai putin, am batut si eu ceva din Muntii Carpati alaturi de prieteni de ai mei din Salvamont, diferenta e ca spre deosebire de tine noi faceam trasee asupra carora ne informam atenti desi in Parang nu mai era nevoie. Asa ca am facut creasta Parangului, am atins varfurile Parangul Mic, Carja, Parangul Mare, Tartarau, Setea Mica, Setea Mare, Mandra, Papusa, Peleaga si alte cateva mai mici pe care nu le tin minte … am fost pe la lacurile Mandra, Rosiile, Galesu, Calcescu, Bucura, Zanoaga Mare, Lacul Mija. Am umblat cate ceva si prin Muntii Valcan unde ii drept ca am tras cea mai tare chefuiala din toate timpurile la o cabana de vis. A nins 4 zile cat am stat non-stop zapada avea peste 2m … ne’a durut la bacheti, daca ajunge pe aici Prietenul de la Bere poate iti povesteste el cum am facut impreuna gratar cu mici inconjurati de 2m de zapada in care am sapat pana am dat de pamant ca mi’se facuse mie pofta. 
Iote dovada ….
In rest … amintiri multe cu focuri de tabara, chitari, slanina la bat si votca la ratie. Ultima incursiune curiosii si mai ales tu mare umblator pe munti o poti vedea aici!
Lemnele le’am uns cu untura ca sa arda … dupa vreo 3 ore de suflat pe rand in foc, am reusit sa facem cumva micii care ii vezi pe gratar, desi semicruzi … au fost bestiali cu vinul si tuica fiarta ce au intrat in noi mai ceva ca lemnele in foc.
Cel mai lung si chinuitor traseu a fost Rusu – Lacul Calcescu … traseu de 14 ore in mare parte de creasta … cand am ajuns noaptea la Calcescu … am zis ca mai bine mor acolo decat sa mai plec inapoi.
Hehheeeeeee … fostai lele cat ai fost … ce iti veni acuma sa imi sapi prin amintiri, ca mi un dor de anii si oamenii aia de ma usuc?!
Traseele de pe valea Cernei …am avut harta, busola, bete, dar marcajele erau vai mama lor sI de unul singur …mai greu, dar frumos, mai ales cascada Cociu-Roset.
In Bucegi da, inconstienta la maxim, la 17 ani muti muntii din loc.
Altceva a fost in Cindrel si Suru, grupuri mari, echipati. Cea mai tare faza: In 97 toamna eram la Paltinis, cad pe iarba uda la coborare de la vf. Cindrel si a doua zi eram la spital ca mi se umflase coapsa, ma taie doctorul si scoate din mine…. un ciob de sticla imens, ramas de la o cazatura la fotbal, 7 ani!! Asa ca umblatul mi-a salvat viatam ca ciobul ala putea sa imi sectioneze vreo artera si eram bye bye!
Se face, mister ICE, vine baiatu’…
PS clar m-a ferit al de sus, ca vorba americanului, acum impingeam narcisele sa iasa.
PPs Frate, sper ca intelegeti ca eu nu sunt muntean ca voi, dar muntele iarta pe cei ce ii calc pragul respectuos…
Hehheee … Cam pe la anii aia am facut si eu traseul ala de mi’am rugat moarte, la fel de prost echipati, nici macar un ruscac de dai doamne nu am avut … da nu ne’am lasat …. am mers de nebuni, traseul ala l’am facut intr’o zi … la anii aia muti muntii din loc. Amu … dupa primi 100m ma gagai ca un buhai.
Nu mai e de mine frate … fain fost … da cam atat.
Mama, zici ca suntem mosi. Treba sa vin sa te scot din casa la o creasta de munte sa facem miscare si…dup-aia mere o friptana si un vin fiert ca unse!
Lasa lasa … eu iti fac traseul, iti arat pe unde o iei si pana vi tu sa imi arati pozele numai bine ii gata si friptura!
Cred ca e tipic pentru multe persoane chestia asta, sa te aventurezi pe munte fara sa te echipezi, fara sa te documentezi, informezi… Iar majoritatea celor care scapa coboara apoi cu picioarele pe pamant…
Plimbatul pe munte m-a ajutat sa scap de vreo 25 de kile, deci as spune ca niciodata nu e prea tarziu sa te reapuci de urcat
Mi-ar placea sa am si eu un ice4you sa imi faca documentarea la traseu si cand ne intoarcem din tura sa fie gratarul gata
Iulian – bun venit pe aici!
Ehehheeeeeeeee … te cred, cine nu si’ar dori?!
Din nefericire … Zeul e Zeu … greu de atins, imposibil de avut, doar unii sunt privilegiati! 