ANAF dragostea mea, sau … vesnica poveste a declaratiei unice fara numar

Cum va ziceam eu acum ceva vreme, m’am cam pensionat pe persoana fizica. In teorie, lucrul asta trebuia sa ma bucure si sa imi aduca liniste dupa ani de zile cat am fost prins in sistem ca persoana juridica si mi’am mancat zilele si sanatatea cu acelasi vesnic ANAF, unde legile si normativele se schimba mai ceva ca ciorapii, dar ashhh … habar nu aveam ce epopee poate fi la persoanele fizice care vor sa fie cinstite, sa isi plateasca darile la stat si sa doarma linistite. Ei bine, am aflat, pentru ca de o luna aproape ma lupt sa imi dau seama ce zdapii masii de declaratie trebuie depusa pentru obtinerea de venituri din activitati independente pentru ca desi ma dusesem pregatit cu celebra declaratie 212 (pe care in prima faza nici dracu nu stia sa o completeze corect), am aflat ca aia nu mai e buna, si ca acum e una unica fara numar, care defapt e tot aia, dar fara numar si iote asa, o trebuit sa ma apuc sa o mai scriu inca odata acolo, aceiasi declaratie dar fara numar, dupa ce am stat si la ditai’coada sa o depun, fiind prima si neavand inca SVP, a carui parola urmeaza a imi fi generata … candva!  laugh

Epic a fost si ca in ciuda faptului ca unele contracte nu se mai inregistreaza la ANAF conform unei HG recente, toata lumea era in degringolada totala pe acolo ca nu era pentru nimeni in clar daca lucrul asta se mai face, sau nu, sau de cand. De la ANAF central, am aflat telefonic ca nu mai este nevoie (am sunat de 3 ori sa ma lamuresc) dar la ANAF-agentia unde sunt arondat aia insistau ca totusi trebuie … ca pana la urma sa ramana ca in tren si sa imi primeasca doar declaratia … si om mai vedea. laugh Faza si mai tare e ca toata lumea cu mine in frunte, isi sustinea pe acolo punctul de vedere cu telefonul in mana pe care aveau deschisa cate o lege din care le citau functionarilor de acolo diverse pasaje din legea care ii privea, ca aia sa ridice din umeri, incercand sa ceara parerea superiorilor care se scarpinau in cap la randul lor.

In concluzie, dupa doua saptamani de incertitudini si vreo jumate de zi pierduta cu treaba asta, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ce bine era daca imi vedeam de treaba, luam banii si aia era. Dar, nah, proasta crestere nu imi da pace si eu mereu tre’sa fiu ala cinstitul cu somnul lui linistit cu tot.

In fine … daca aveti treaba pe la ANAF si aveti de depus 212, sa stiti ca nu mai e 212 ci e una unica, fara numar, adica tot aia, dar fara numar. Asta cel putin azi, ca maine … nu se stie!

7 comentarii la „ANAF dragostea mea, sau … vesnica poveste a declaratiei unice fara numar”

  1. Asa-i peste tot in comunism unde functionarii sunt angajati pe principiul PCR si habar n-au de ce sunt acolo sau ce ar trebui sa faca din postura respectiva.
    In tarile unde functia se obtine si se mentine pe baza de competente si examene periodice nu se intampla treburi dinastea.

    Răspunde
  2. Si cam care is tarile astea ca eu unul peste tot pe unde am umblat am vazut ca e cam tot aia … functionarul tot functionar-gaina fara cap, mai peste tot aceiasi birocratie, informatii contradictorii, matza aruncata de la unul la altul si asa mai departe?! Un exemplu recent as putea sa ti’l dau din Anglia, sau vrei unul din Belgia? D’aia intreb … care is tarile alea de zici tu de ele, in afara de nordici, unde ai dracu comunisti, nu stiu cum au facut, dar au reusit sa ii robotizeze pe toti, de unde cred ca si rezultatele.

    Răspunde
  3. Ce-mi place la Malin e ca vorbeste cu nonsalanta de comunism, PCR si compara ciorba de loboda cu un steak de vita good

    Daca e sa analizam si cinstit vorbind pocariile astea de declaratii si tot sistemul fiscal stufos si intortocheat sunt inventii pur capitaliste, cu scopul de a controla si dijmui proprietatea privata si profitul rezultat din exploatarea muncitorilor, lucru inexistent in societatea comunista care promoveaza un sistem social în care nu exista stat, clase sociale, proprietate privata asupra mijloacelor de productie si care are scopul de a realiza o societate cu o distributie egala si corecta a uzufructului proprietatii colective, de la fiecare după capacitati, fiecaruia după nevoi.

    Invatati, invatati, invatati! zicea Lenin

    Răspunde
  4. Acuma vrei, tovarășe Vasile, să-l urască cu sete tfl-istii și pe Lenin, nu era de ajuns că-i urăsc deja pe decreței … Iar tembelii de decreței nici măcar nu i-au agasat pe tfl-isti cu îndemnul să învețe .. cât despre birocrație, Ice are dreptate .. birocrația a fost inventată din antichitate, fiind simbolul solidității statului – cu cât statul e mai solid, cu atât birocrația e mai rigidă și mai absurdă … Birocrația de la noi este încă negociabilă, de aia este frustrantă uneori … Să ne ferească Dumnezeu de birocrația perfectă .. atât vreau sa zic..

    Răspunde
  5. D-l Cola, „Divide et impera”, noi si ei, birocratul si cetateanul, trebuie sa ai un dusman cu care sa-ti ocupi timpul, ca sa nu-ti vina idei trebuie sa umbli cocosat de griji, pana la urma birocratia e si ea o parghie de control a maselor wink

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura