Iesirea lui Andrei Marga din obscuritatea vietii publice printr’un discurs la Alba Iulia in fata „Sali Unirii” si valva creata in jurul acestui discurs, a fost inca de atunci un semn ca prof. dr. univ. Andrei Marga pare a se dezbraca de haina intelectualului profesor pentru a o imbraca din nou pe cea a politicianului lipsa pe scena politica a Romaniei, respectiv cea a unui politician provenit din mediul universitar-academic, cu o vasta si incontestabila activitate universitara in spate si recunoastere internationala, acel politician care ar putea in sfarsit construi si coagula o puternica miscare suveranista pentru ca, asa cum scriam pe aici, electoratul conservator suveranist de dreapta, in mare parte este compus din oameni cu studi medii si superioare, ce provin din patura de mijloc a populatiei care pana acum nu au fost reprezentati de nimeni, motiv pentru care nici nu participa la scrutinele electorale, de o buna bucata de timp.
Andrei Marga arunca buzduganul (electoral) – „Reconstructia Romaniei”
Intr’un articol-manifest publicat de Andrei Marga in Cotidianul, acesta pare ca isi dezvalui atat sloganul de campanie cat si o pre-platforma program a obiectivului sau politic propus pentru 2024, bine conturat, nuant, sustinut si clarificat ideologic, in rezonanta cognitiva cu cei aproximativ 70% dintre romanii care ar vota un presedinte suveranist, conform ultimelor sondaje de opinie care au bagat in febrilatii atat serviciile secrete din Romania cat si parteneri externi, ce sunt nevoiti sa acccepte ca in fruntea Romaniei sa vina un conservator suveranist moderat cu care sa se poata discuta, in loc sa isi asume riscul venirii la putere al unui extremist odata cu cresterea nivelului de frustrare a romanilor cu privire la lipsa de reprezentare si slugarnicia abjecta a purtaorilor de tuzucal domnesc ce au fost pusi cu mana in fruntea acestei tari, pana cand aceasta a devenit un stat complet esuat.
Articolul lui Andrei Marga:
„Consider că participarea la dezbaterile despre problemele din societatea românească reprezintă o condiție a oricărui intelectual și, în cele din urmă, a oricărui concetățean preocupat de realități. Am exprimat nu o dată opinii despre realitățile din jur, în profesie și în viața publică. Evenimentele au confirmat aceste opinii.
Am arătat în multe împrejurări ce primejdii pândesc România, argumentând că este nevoie de o altă abordare a realității decât cea curentă. Cu privire la Ucraina, am arătat că, pentru a întrezări sfârșitul conflictului, este nevoie de înțelegerea rădăcinilor acestuia. Afirm că, în vederea unei soluții durabile, este necesară o analiză cuprinzătoare a ceea ce se petrece, plecând de la fapte și realități istorice. Aceasta este, de altfel, și concluzia la care au ajuns cercetători și analiști de referință din cele mai cunoscute școli de gândire contemporane.Le sunt recunoscător celor care au acordat atenție opiniilor pe care le-am exprimat, indiferent dacă au fost sau nu de acord cu ele. Rămân la convingerea de neclintit că argumentarea și nu etichete reflexe, opinia liberă și nu alinierea la propagandă reprezintă substanța care dă sens și conținut dezbaterilor din spațiul public.
Acele opinii au avut și efectul de a cataliza reacții într-o direcție neașteptată. Astfel, nu puțini dintre cei care au înțeles obiectivitatea respectivei poziții – și care, probabil, au cunoștință și despre deciziile pe care le-am luat în roluri – mă întreabă ce am de gând în perspectiva anilor următori.
Vreau să fiu cât se poate de clar, mărturisind trei adevăruri simple
Nu mă intimidează rolurile din viața publică, având convingerea că le pot îndeplini, prestațiile mele anterioare, experiența și pregătirea acumulată fiindu-mi suport. Datoria oricărui om cu mintea deschisă spre lume, care preia o răspundere de înțelegere și prelucrare a realității trăite, este să spună adevărul și să promoveze dreptatea. Viața mea nu este dependentă de vreo funcție și am disponibilitatea să sprijin pe oricine care va dovedi că este atașat valorilor statului de drept democratic, că are capacitatea să schimbe modul în care statul român a funcționat de câteva decenii și să scoată țara noastră din crizele actuale.Menționez că aceste trei adevăruri le iau împreună. Ele alcătuiesc un întreg care ține de mentalitate, atitudine și caracter
Nu fac parte din categoria celor pentru care exprimarea în viața publică este subîntinsă de o pornire egoistă. Dimpotrivă, mă simt alături de cei foarte mulți pentru care adevărul și dreptatea sunt modurile conviețuirii. Fără acestea, civilizația nu poate fi imaginată.
De asemenea, nu fac parte nici din categoria celor resemnați, reduși la tăcere sau dispuși la compromisuri pe spinarea altora. Consider că nevoia de atitudine este una primordială în societatea românească actuală. Alături de nevoia de angajare pentru transformarea acelor stări de lucruri care nu lasă țara să respire.
Oricine își va asuma de acum răspunderi publice în țara noastră se va confrunta cu o situație extrem de dificilă. În fapt, izbânzile incontestabile obținute după 1989, au fost deteriorate ori de-a dreptul compromise în ultimele aproape două decenii, făcând tot mai critică situația din țară.
Nu ascund mândria că, în calitate de rector și demnitar al statului, am putut contribui la cotitura istorică produsă în anii ‘90. Dar, la fel de sincer, susțin opinia acelor contemporaniști de prim plan, potrivit cărora niciodată în istoria ei România nu a cunoscut un declin atât de cuprinzător, în timp scurt, ca cel din deceniile menționate.
Lumea parcurge dificultăți, dar ele nu pot justifica dările înapoi din statul român de azi
În fapt, democrația, ai cărei germeni au fost construiți cu greu, a fost desfigurată. Constituția a fost pusă treptat în paranteze, locul legii fundamentale fiind ocupat de invocarea abuzivă, uneori brutală, a atribuțiilor prezidențiale ori ale altor organisme ale statului.În fiecare zi, în societatea noastră se înregistrează o eroare cu urmări largi sau o șocantă ilegalitate. În România actuală, se fraudează alegeri, se măsluiesc voturi, se fuge de dezbaterea publică, se folosesc instituții de forță spre a tria candidații, voturile se numără la noua Securitate, inși lipsiți de valoare ajung în răspunderi majore, se adoptă legi fără dezbateri în Parlament și legi organice fără consultare, decidenții fug de răspundere citind banalități de pe foi scrise de alții. Nu s-a putut stabili nici măcar efectivul populației!
De ani buni, regimul este prostocratic
Mediocritatea vârfurilor, nepotismul, favoritismul aruncă statul român, ca stat, mult în trecut. Un autoritarism incult și obtuz și-a așternut mantia nefastă peste țară, în vreme ce mulți impostori asaltează instituțiile și dezbaterea publică. Țara noastră a ajuns să fie fruntașă în Europa comunitară la sărăcie și la mortalitate în pandemie. Încrederea cetățenilor în stat este dintre cele mai mici, nepriceperea la decizii face pagube adesea ireparabile. Răspunderea celor aflați la decizii s-a stins. Populația este scindată și adesea lipsită de sprijinul exponenților și fiilor ei.
Țara noastră a atins cea mai mare emigrare de cetățeni dintr-o țară a lumii în timp de pace, cel mai extins analfabetism funcțional, cea mai mică lectură pe cap de locuitor, cea mai evidentă confuzie a valorilor, expansiunea fără precedent a randamentului scăzut, cea mai mare îndatorare externă. O țară cu premise certe depinde masiv de importuri de alimente, stă acum sub criza energiei și a materialelor și trăiește zilnic pe datorie. Noile generații sunt cele care vor plăti îndatorarea și este uimitor că nu discută faptul.
Invocarea trecutului nu scoate din impas
Și nici umflarea propagandei cu clișeele prezentului. Și nici încercarea de măsluire a faptelor cu principii copiate din cărți rău înțelese. Este momentul de a vedea realități și de a indica cine răspunde de ele. Nu se pot adopta soluții viabile fără luciditate, organizare și democrație curată.
Felul derizoriu în care se înțelege și se practică politica trebuie abolit. Continuarea politicii ca șansă de fraudare și îmbogățire trebuie stopată. Altfel, revenirea la normal nu este posibilă în România. Carierismul, diversiunile continue și oportunismul multor voci publice nu dau rezultate. Politica matură presupune pricepere, inițiativă, dedicare față de interesul public. Astăzi ele sunt în suferință.
Toate sondajele îi dau clasei politice de azi scorurile cele mai slabe – de la vârful României, până jos. Faptul spune multe. Eliminarea „statului paralel”, denunțarea lipsei de valoare a decidenților și proiectarea viitorului au devenit vitale.
Față de aceste realități care ne marchează viețile și înrâuresc destinele noilor generații, toți putem părăsi barca și putem pleca. Dar este plecarea sensul vieții? Este o soluție abdicarea de la lupta pentru îndreptarea lucrurilor? Cred că nu! În România de azi se pot da soluții incomparabil mai bune decât ceele ce se decid acum.
Vorbind despre nevoia de atitudine și de opinii libere, ne facem datoria refuzând să acceptăm ca pe-o fatalitate stările de lucruri. Să nu ne resemnăm în fața degradării valorilor care s-a instalat în viața României. Să optăm pentru revenirea la integritate, la tradiții viabile și la răspundere. Vorbăria fără noimă, inflația propagandistică și perpetuarea metehnelor ce au dus totdeauna la eșec nu rezolvă nimic.
Da, lucrurilor se cuvine să li se spună pe nume
Nu putem vorbi despre starea de azi a democrației fără a spune cine a desfigurat-o. Protocoalele de cooperare a justiției cu serviciile secrete și alte decizii aberante au părinți. Încălcările Constituției din ultima decadă au autori cunoscuți. Acuzațiile la adresa trecutului nu pot înlocui întrebările despre ce faci în prezent și ce ai făcut în libertate.
Să criticăm ce este de criticat, dar să ne și uităm în oglindă. România va exista în lume și după decidenții actuali. Să nu confundăm anii în curs cu „sfârșitul istoriei” și să intervenim pe scena publică cu inițiative de schimbare benefică.
În situația în care a fost adusă, România nu se poate reconstrui decât cu toate forțele ei, în condiții de libertate, democrație, concentrare pe performanțe și meritocrație. Plecând de aici, o mare coaliție a oamenilor dedicați relansării acestei țări este, politic vorbind, soluția de azi. Reconstruirea României poate reuși azi doar unindu-i forțele în jurul unui program nou, modern, înfipt în nevoile ei stringente.
Într-o lume în care depindem de ceea ce se petrece pe glob și în care se reduc barierele, dar în care ideologia globalismului agravează crizele, este nevoie de suveranitate națională. Înainte de toate, pentru a pune în mișcare resursele interne! Suveranitatea nu este dogmă, ci cadrul optim pentru dezvoltarea unei țări prin acțiunile cetățenilor săi.
Este nevoie de fiecare cetățean, iar prestațiile și meritele sale se cuvin recunoscute. Nu este îngăduit ca vreo persoană să fie limitată în exercitarea libertăților și drepturilor sale. În România de azi, prea multe legi îngrădesc și interzic. Or, este nevoie de legi care încurajează la efort și inițiativă. Nu este admisibilă relativizarea valorilor de care depinde umanitatea din oameni.
Este timpul ca România să se asume pe sine și să devină neîntârziat loc de inițiative de dezvoltare
În lume vin ani plini de asprimi, încât ar fi cazul să prevaleze alte feluri de a privi realitatea. O nouă abordare a situației țării, axată pe democratizare, competitivitate și creație, este necesară precum oxigenul.
În fiecare domeniu al vieții actuale este nevoie de soluții noi – la nivelul provocărilor, posibilităților și culturii de azi.
Este de reconstruit economia aducând-o sub control național, restabilind echilibrele – între public și privat, între cultivarea pământului și prelucrare, între participarea la comerțul internațional și propria dezvoltare internă, între exploatarea de resurse și valorificarea lor, între bunăstarea familiei și funcționarea statului – și eradicând subproducerea și sărăcia.
Este de reconstruit asistența socială prin asigurarea premiselor de trai decent fiecărui cetățean, lichidarea nedreptăților și a decalajelor injuste, asigurarea condițiilor pentru ca sindicatele și organizațiile profesionale să-și îndeplinească rolul.
Este de reconstruit viața politică prin instaurarea controlului cetățenesc asupra deciziilor, readucerea serviciilor secrete în matca constituțională, curmarea hoțiilor și a abuzurilor ce se fac în funcții publice.
Este de reconstruit administrația publică prin descentralizare, autonomie locală, asanarea concursurilor și digitalizare.
Este de reconstruit sistemul de sănătate asigurând fiecărui cetățean accesul la îngrijire, diversificând oportunitățile de tratament și sporind modernitatea acestuia.
Este de reconstruit educația națională curățând-o de denaturări și restabilind încrederea că și în România se mai poate studia la nivelul timpului, printr-o reformă dezbătută de cetățeni, ce include normalizare curriculară, autonomie funcțională a unităților și echipare începând cu unitățile neglijate.
Este de reconstruit accesul la bunurile culturii, prin refacerea rețelei publicațiilor, dezvoltarea de biblioteci, crearea rețelei de dezbateri publice și stimularea creației.
Sunt de reconstruit și alte domenii. Sunt de întreprins multe alte acțiuni în fiecare dintre domeniile reconstruirii din România
Mimetismul, abdicarea de sine și amatorismul din zilele noastre nu sunt politică externă. Mituirea a făcut deja pagube și trebuie exclusă din practicile diplomației. După cum trebuie interzis și „sportul” de azi al comercializării de către decidenți a bunurilor publice în interes privat.
România este parte a Uniunii Europene, dar are de fructificat eficace calitatea de membru cu drepturi depline. România este membru al NATO, dar are de construit în manieră modernă securitatea proprie și a alianței. Dezvoltarea de sine a țării și angajamentul cetățenilor rămân mijlocul principal de securitate națională.
Parteneriatele se cer fructificate pentru dezvoltare proprie. Orice cooperare externă care servește propria dezvoltare este binevenită, în condiții de conlucrare mutual avantajoasă, sub semnul unui patriotism luminat. Anvergura unei politici externe se măsoară în avantajele pe care aceasta le procură țării, nu în înstrăinări, costuri și pierderi.
Răspunzând întrebării, consider că nimic nu-i mai responsabil acum decât să se realizeze un punct de inflexiune în involuția țării noastre stopând prăbușirile, reașezând țara pe traiectoria normalității, făcând din democrație și meritocrație modul de funcționare a instituțiilor publice și readucând respectul și solidaritatea între oameni. Trăim azi șansa – destui spun ultima – și obligația de a pune împreună borna de calendar de la care se poate începe efortul neîntârziatei reconstruiri a țării.
În discuția publică a acestor zile, aceasta este, în rezumat, opinia mea. Se cuvine ca cetățenii să fie încurajați și îi încurajez sincer să-și spună fără rețineri părerea despre treburile țării și să-și ia curajos soarta în propriile mâini.
A scris Andrei Marga, articolul integral il gasiti aici. Bogdan Tiberiu Iacob a avut si el o opinie aici. Pe voi va invit sa dezbatem pe la comentarii, find curios de opinia voastra si cum vedeti voi acest discurs si daca considerati ca Andrei Marga ar putea fi „omul providential” asteptat pentru 2024, cand Romania se va afla intr’un moment de turnura istorica in care se pare ca va avea de ales intre regasirea indentitatii nationale in cadrul structurilor internationale din care a ales sa faca parte, sau din Romania ca tara candva suverana in urma jerfei de sange a inaintasilor, va mai ramane doar o simpla rezervatie dupa ce isi va pierde pana si statutul de colonie de la marginea Europei.
Frumos, chiar emouvant, am putea pentru ca sa spunem. Dar…ramane cum am stabilit, cine plateste masa, comanda si muzica. Plus ca nu-l suspectez pe Marga de prea multa sinceritate. A iesit repede in siajul Licuriciului care, dupa cum stim, are nevoie de spargerea UE sau macar de distrugerea Germaniei, dpdv economic macar si sprijina mai nou discursul suveranist p’in Oiropa (vezi cazul Meloni).
Probabil ca si domnul prof. Marga e tot o sageata a serviciilor, cum bine scria Ice, e probabil un compromis la varianta in care exista riscul sa ajunga la putere vreun dezaxat extremist care sa se catere pe valul suveranist care nu poate nimeni sa il mai intoarca, fie ca ne mituiesc cu Schengenul, fie ca nu!
Reclădire, reconstruire, refacere… astea sunt nuante, de ce nu si restaurare?!
Acum ca si constructor vechi, cand ma apuc de un proiect nou exista intodeauna in mintea mea un versus: demolare vs consolidare vs restaurare. Ma gandesc ca reconstructia te poate departa de aspectul initial al cladiri, de esenta ei istorica, asta daca e o cladire de patrimoniu.
Din punctul meu de vedere Romania e o cladire de patrimoniu si as face mai degraba o restaurare, aplicand cele mai noi tehnici din domeniu, fara sa pierd esenta istorica, patrimoniul cultural si functionalitatea primara. Din pacate in ziua de azi toti prefera sa astupe rahatul din pereti cu cd-uri si ud-uri, rigips si piatra falsa, cine naiba mai stie sa traga un tavan pe clasic, sa faca fese si sa ia la dreptar si driscuit pereti?! Nu zic de un glet bun si o pictura sa reziste 1000 de ani!! Sper ca m-am facut inteles!
Reconstructie?!
De Andrei Marga n-am ce sa zic e batran. Nu contest calitatile lui intelectuale, dar nu e pentru romanii de azi si de maine!
Urmatorul presedinte va fi un drula cu „d” mic, asta pentru ca nu vor mai exista romanii cu „R” mare, din pacate!
Electoral nu cred ca va mai fi nimic! La anul ce vine o lege martiala si o sa mergem sa luptam cu dusmanul democratiei, intre noi, cum se va nimeri, ca asa e in razboi!
Biden doar ce a declarat:
„My message to the American energy companies is this: You should not be using your profits to buy back stock or for dividends. Not now, not while a war is raging.”
E cat se poate de clar! Razboiul de acum se va termina cu unul si mai mare sau se va termina de tot. Nu va renunta nimeni, implicarea e totala, asa ca va urma demolarea apoi daca va mai avea cine poate ajungem la pacea utopica de 1000 de ani!
Sfântul Lavrentie ce a trait in vremurile noastre si a murit in 1950 zicea:
„In locurile cele sfinte va fi necurăţia pustiirii şi se vor arăta mârşavii ademenitori ai lumii, care vor înşela oamenii care s-au lepădat de Dumnezeu şi care vor săvârşi false minuni. După ei se va arăta Antihrist şi toată lumea îl va vedea deodată“.
Cei carora li se adresa au intrebat:
„Unde? In locurile sfinte? In biserică?”
Si Cuviosul a raspuns:
„Nu în biserică, ci în fiecare casă. In colţul unde stau acum sfintele icoane vor sta maşini ademenitoare, care vor înşela oamenii. Mulţi vor spune: trebuie să vedem şi să auzim noutăţile. In aceste noutăţi se va arăta Antihrist”
Prea minunata viziune!
Zi buna sa aveti! Doamne ajuta!
Discursul e unul impecabil şi nu are cum sa nu fie de la un om cu pregatirea lui. Acest lucru e incontestabil. Ca sa pot da un raspuns direct daca e bun sau nu de preşedinte, nu am inteles inca ce atributii are un presedinte in România. E un rol diplomatic, e mai mult?! Nu am avut niciunul care sa ne satisfacă iar candidatii anteriori au fost departe de mediul academic, deşi toti ,,doctori” in ceva. Marea problema a mea in ceea ce il priveste, am spus si ieri, e abordarea subiectului Rusia Ucraina, care e aici şi e urgent. Mai important, Ucraina există şi nu o putem ignora nici acum nici in pacea de 100 de ani. Pe de alta parte,ce şanse ar avea un candidat ca el, cand tendinta e de a vota pe cel care ,,le spune pe faţa, pe intelesul poporului, cu carismă. Stiu ca apara niste valori aparent conservatoare gen pastrarea identitatii nationale într-o Europa unită, dar nu cred ca va fi niciodata de acord cu miscarea RoExit. Mai vedem cine se mai arunca in lupta.Pâna atunci urmărim cu interes.
Sunt prea tanar ca sa imi amintesc de Marga cand era in politica, insa este evident ca din tipul de discurs si mesaj transmis este departe, la anii lumina, de tot ce avem astazi ca oferta! Nu stiu cat de sincer este, dar cumva este o mangaiere sa vezi ca exista si oameni care mai stiu sa lege doua vorbe si sa aiba claritate in ce vor sa transmita! Daca l-as vota? Probabil ca da!
Brr..nici nu știu cu ce să încep. 76 de ani, este în primul rând un non-factor în politică pt viitor. Apoi, văd că vorbește apăsat de nepotism, câtă ipocrizie pe cineva care și-a adus nepoata la ICR în secunda 2. Colaborator dovedit al securității, Marga are un pedigree absolut nefrecventabil și inconsistent. Începe prin a fi apropiat criticismului social al școlii de la Frankfurt, dar termină încolonat spre un Dughinism și ăla ușor încețosat. Parașutat la ICR nici nu înțelege despre ce este vorba și își propunea să înființeze filiale în România deși scopul instituției este, prin lege, promovarea culturii în afară. Iese la rampă cu declarații aproximative despre Ucraina, deși istoric, reține doar ce-i convine dintr-o situație complexă și greu de deslușit prea ușor.
În concluzie, la 78 de ani în 2024 lui Marga îi doresc sincer multă sănătate. Providențial nu are cum să fie.
Împărtășesc un convervatorism centrist, cred că e nevoie de un discurs conservartor decent și nu revanșard. Nu cred că România are resursa de cadre pentru așa ceva. Ioan Aurel Pop ar fi singurul cât de cât capabil să capitalizeze ce-și propune acum Marga. Dar nu are în jurul a ce să construiască.
Dl. Victor, unde sunt dovezile alea clare ca a fost colaborator? Nu ca sunt vreun naiv, dar unde sunt, ca ba semna ca Gheorge, ba semna ca Ion (nu mai tin minte exact ce nume de cod i-au tot atribuit), o poveste tesuta cand devenise incomod pentru Besescu – Petrov, pe care acelasi CNSAS il albise?! Sa fim seriosi, este clar ca omul e legat servicii, niciun intelectual din perioada aia nu putea fi altfel, dar povestea e tesuta cu ata alba.
Si totusi, chiar nu gasim in tara asta un intelectual mai tanar? Nu zic, ideile sunt bune, dar nu inteleg de ce sunt promovati doar seniorii pentru functiile mari in stat cam peste tot in lume!
Drula, Nasui, Pavel, Bulai alti intelectuali tineri si sa merite nu vad! Tu pe care l-ai promova?
Spun eu, spun eu tovarasa: Bulai, Bulai!!!
Unu la mână, de ce trebuie sa promovăm intelectuali în ‘functiile mari în stat’ ? Că trebuie să ne ferim de imbecili și de ticăloși, da, ok .. dar nu e nicio garanție că un intelectual nu intră în categoria imbecililor sau a ticăloșilor .. las la o parte mișto-ul lui Vasile cu lista tinerilor intelectuali români .. aia sunt intelectuali cum sunt eu dronă chinezească.. intelectualii reprezentativi e musai sa fie la vârsta a treia, altfel nu știi dacă sunt ceea ce vor să pară.. cartarescu va fi laureat nobel după ce-l câștigă, nu doar că unii îl tot propun.. cât despre liderii tineri, există o problemă .. regula de bază este să ajungi la 50 de ani fără să mori într-un accident din neatenție, fără să fii internat la balamuc, fără să ajungi la pușcărie, fără să intri in insolvență, fără să.. putem enumera .. la 20 de ani, poți să fii deștept, dar tot cu ranga iei deciziile .. sau cu drogul în nas , sau cu ochii după femei, etc .. știu că parcă l-am descris pe Băsescu, și nu era tânăr deloc, dar imaginați -va un Băsescu presedinte la 30 -40 de ani .. în loc de Nuți, aveam un harem de suportat , doar ca exemplu ..
In Romania la ce mafie este, chiar dacă apare cineva cu inițiativă indiferent cât de intelectual este…va fi eliminat rapid.
Că doar asta e unul dintre motivele principale care ține Romania pe loc de 32 de ani.